Impresii. Musiques de nuit si de Ateneu

O carte halucinanta despre care vreau sa scriu in marginea ei de mai multe luni. Si nu-i vine rindul, asa cum nu am apucat sa glosez – inca – despre La apa Vavilonului – 2 a doamnei Monica Lovinescu, nostalgii, evenimente, o intreaga teribila istorie (a noastra? a romanilor? a Europei, a „lor“?, a cui?) care deja se uita, se uita…, sau Al treilea discurs – un spumos-amar-incitant dialog intre domnii Adrian Marino si Antohi Sorin si iar apare ceva care sa impinga (unde?) intr-un con de neglijenta (uitare?, incet, incet…) ceea ce este fierbinte si incitant la un moment anume. Musiques de nuit editata la Odile Jacob in 2000 e o carte a unui psihanalist: Michel Schneider. O recomand tuturor traitorilor la Paris care-si pot permite sa dea 160 de franci francezi pe ea: merita „investitia“ cu prisosinta. Despre ce este vorba? Despre pianisti si „problemele“ lor launtrice. Despre ceea ce se vede prea putin, dar mai ales se simte, se aude: sunete emise de tastele pianelor si atingerea nepretuita a degetelor, de atitea ori firav-otelite ale pianistilor. Unde vrea sa ajunga autorul? Incearca sa inteleaga ce se petrece in intimitatea, de atitea ori dureroasa si dramatica, a pianistilor. […]