Impactul internetului asupra formării și informării electoratelor, efectul pervers al folosirii motoarelor de căutare, gaslighting-ul, difuzarea știrilor contrafăcute (fake news), apelul la realitățile alternative și foarte probabila intervenție a Serviciilor Secrete rusești în alegerile prezidențiale americane au atras atenția asupra caracterului relativ și improvizat al alegerilor. În acest context, alegerile prezidențiale franceze din 23 aprilie (primul tur) și 7 mai (al doilea tur) sînt privite cu îngrijorare. Prezentate ca adevărate alegeri ale sfîrșitului lumii, așa cum au fost, la rîndul lor, descrise alegerile legislative din Olanda din 15 martie, alegerile prezidențiale franceze sînt considerate un test crucial pentru liberalism, fie acesta economic, societal, dar mai ales politic. S-ar părea că, într-o lume dominată de Putin, Erdoğan sau Trump, „bătrînul continent“ ar trebui să se alinieze tendințelor globale.
Faptul că, în decembrie 2016, ecologistul Alexander van der Bellen a cîștigat alegerile prezidențiale din Austria împotriva lui Norbert Hofer, un politician de extremă dreapta, cu tendințe antieuropene afirmate, care refuza deschis valorile liberale și își manifesta simpatia față de Putin, părea un accident. La fel cum tot un accident a părut și rezultatul alegerilor legislative din Olanda din 15 martie. Dar, de fapt, în Austria, victoria lui van der Bellen a fost dublă, atît pe 22 mai, la al doilea tur de scrutin (50,3%%), cît și cu ocazia repetării acestuia pe 4 decembrie (53.8%), iar în țara polderelor, despre care se spune că abia a fost salvată, in extremis, de victoria extremei drepte radicale și antieuropene, 85% dintre alegătorii prezenți la urne au votat cu partide democratice și proeuropene. De fapt, în Olanda, liberalismul a ieșit mult întărit din alegerile parlamentare din 2017.
Astăzi interesul presei și al opiniei publice s-a mutat asupra alegerilor prezidențiale franceze, care, prin atît de mediatizata lor doză de imprevizibil, ar pune în primejdie democrația franceză și viitorul Europei. Dacă rezultatele alegerilor legislative din Germania din septembrie 2017 par oarecum previzibile, în Franța situația este prezentată într-un registru catastrofic. Așa cum era descrisă Turcia acum un secol și jumătate, Franța de astăzi a devenit „bolnavul Europei“!
Dar dacă rezultatele referendumului și ale alegerilor de anul trecut sînt mai degrabă consecințe ale sistemelor electorale aplicate și nu ale schimbării categorice a orientării opiniei publice? Sistemul electoral american, dublat de campania electorală de tip american, și efectul de personalizare excesivă al alegerilor primare pot duce cu mult mai mare ușurință la alegerea unui Donald Trump decît sistemle electorale folosite în Europa. Iar Brexit-ul a fost posibil doar pentru că s-a votat într-un referendum, deci pe o formă electorală care reproduce întocmai alegerile americane. În schimb, sistemul reprezentării proporționale folosit în Olanda sau Germania nu poate duce, cu excepția unor crize grave, precum în 1933, la victoria extremiștilor. În egală măsură, sistemul majoritar în două tururi de scrutin, folosit la alegerile prezidențiale în Austria sau Franța (ca și în România, de altfel), nu favorizează votul în favoarea extremelor. Căci, dacă în primul tur se votează „pentru“ o opțiune politică reprezentată de un candidat, în al doilea se votează mai degrabă „util“, deci împotriva extremelor.
De aceea, dintru început, și nu doar după izbucnirea scandalului legat de angajarea soției lui François Fillon în Parlament, candidatura lui Emmanuel Macron era favorizată de conjunctura politică tocmai pentru că se situa la centru. Într-un sistem electoral ca acela francez, alegerile se cîștigă la centru și nu spre extreme. De altfel, absolvent de Science Po Paris și de ENA (L’École Nationale d‘adsministration), Emmanuel Macron nu este un naiv și înțelege, poate mai bine decît alții, care sînt efectele mecanice ale sistemului electoral folosit pentru alegerea președintelui în Franța. Dacă, așa cum se întîmplă cu orice tip de alegeri, există o doză de imprevizibil, cel mai bine plasat candidat pentru cîștigarea alegerilor prezidențiale este cel care convinge electoratul de centru, care nu se lasă tentat de a merge prea mult nici spre stînga, nici spre dreapta. Acest tip de alegeri poate fi explicat destul de bine de celebra curbă a lui Gauss. Pentru că majoritatea electorilor se află la centru și nu spre extreme. Cu cît un candidat își îndreaptă mesajul spre extreme, cu atît pierde mai mult din sprijinul electorilor moderați. Dar dacă este așa de simplu, de ce unii candidați se plasează discursiv spre extreme? Răspunsul este simplu: pentru a se califica în al doilea tur, un candidat are nevoie de o minoritate cît mai solidă, care poate fi mai ușor de mobilizat mergînd spre extreme. Or, Emmanuel Macron nu a intrat niciodată în această logică, rămînînd de la început la centru și devenind astfel alternativa absolută în raport cu toți ceilalți candidați. Iar strategia sa nici măcar nu este nouă, căci a mai fost folosită în alegerile prezidențiale franceze din 1974 de Valéry Giscard d’Estaing. În aceste condiții, nu este de mirare că Macron reușește să se situeze, deja de la începutul lunii februarie, la aproximativ 25% dintre intențiile de vot pentru primul tur, cam tot atît cît ar primi și Marine Le Pen, candidata extremei drepte. Dar, la al doilea tur, va fi mult mai simplu pentru Macron să „convingă“, dacă nu va face vreo greșeală fatală, căci electoratul care nu se regăsește în discursul extremei drepte este de 75%.
Această situație nu este un accident, ci rezultatul unei campanii de presă care a durat mai bine de doi ani și care l-a profilat pe Emmanuel Macron drept un candidat ieșit din cadrele politicii tradiționale, în afara partidelor, aflat dincolo de stînga și de dreapta, așa cum sînt ele dezbătute și prezentate în Franța. Dacă acest fapt l‑a expus la critici din partea multor intelectuali (Marcel Gauchet îl cataloga într-o discuție cu Michel Onfray, publicată pe 16 februarie de Le Nouvel Observateur, drept „plinul unui vid“ – le plein d’un vide), l-a făcut, în schimb, credibil pentru acea majoritate a francezilor care nu sînt de stînga și de dreapta, ci doar votează la stînga sau la dreapta. În acest timp, Macron a devenit personalitatea publică cea mai mediatizată din Franța, cu peste 8.000 de articole între ianuarie 2015 și februarie 2017, inclusiv articole de primă pagină în reviste peoples, precum Paris Match. În doar o jumătate de an, între martie și septembrie 2016, ministrul de Finanțe, și apoi, după demisia bine mediatizată din august, fostul ministru de Finanțe a acoperit 43% dintre informațiile politice. Între timp, François Fillon, pentru a putea cîștiga alegerile primare ale dreptei contra lui Alain Juppé, a fost nevoit să se plieze spre valorile unei drepte catolice integriste, ceea ce l-a expus față de catolicii moderați sau alegătorii de dreapta indiferenți față de religie.
Aici sunt documentele care. Vorbesc de implicarea americanilor in alegerile franceze…. totuși cititorii dumneavoastră merită un răspuns https://wikileaks.org/cia-france-elections-2012/#Press%20Release%20(English)
Cu stimă
E. Macron, în sondaje la 23 %, încă nu a cîştigat alegerile. Numai în varianta E. Macron- Marine Le Pen /sau Fillon în turul doi el cîştigă presidenţialele franceze 2017 detaşat, cum speră publicistul francez Alfred Grosser (Radio DLF). Didier Eribon,sociolog/stînga (vrea un nou Mai 1968) de la universitatea Armiens, vede în E. Macron un tehnocrat cu mentalitatea unui guvernator care vrea să facă legi fără dezbateri parlamentare. El îl acuză pe E.M în Frankfurter Allgemeine Zeitung pentru tendințe de restaurare conservative: anularea drepturilor dobîndite în 100 de ani lupte sociale pentru muncitori ( legislația muncii, asigurări de șomaj, sănătate, pensii). Recent E. M. A atacat în public Germania, ca și ceilalți candidați doi J.L. Melenchon și Marine Le Pen (surplus comercial, etc).
…. „…Acest tip de alegeri poate fi explicat destul de bine de celebra curbă a lui Gauss. Pentru că majoritatea electorilor se află la centru și nu spre extreme…… „…..
A apărut un element nou care schimbă ponderea electoratului după curba Gauss amintită de autor. Curba Gauss se referă la experimente tehnice (I. Kant vorbește despre: „dem gestirnten Himmel über Dir und dem moralischen Gesetz in dir”- despre cerul instelat asupra ta și legea morală în tine. Omul e mai mult decît codul genetic și instinctele moștenite, după K. Lorenz. …/ …. I.Kant în Prolegomena: „Wenn man eine Erkenntnis als Wissenschaft darstellen will, so muß man zuvor das Unterscheidende, was sie mit keiner anderen gemein hat und was ihr also eigentümlich ist, genau bestimmen können; widringenfalls die Grenzen aller Wissenschaften ineinanderlaufen und keine derselben ihrer Natur nach gründlich abgehandelt werden kann.” … pagina 132 din: Chaos und Ordnung. Die komplexe Struktur des Lebendigen. Friedrich Cramer, DVA Stuttgart. …/…. Auch die Bedingungen einer möglichen Erkenntnis hängen mit den menschlichen Sinnesorganen zusammmen. Auch sie sind nicht beliebig, sondern durch die sinnlichen Möglichkeiten begrenzt, allerdings durch unsere Denkfähigkeit offensichtlich stark erweitert…. /.. daß wir Menschen nur noch über Reste vererbten Instinktverhaltens verfügen, als die ersten „Freigelassenen der Schöpfung” (HERDER) aber „Geist” mitbekommen haben, der uns eine kulturelle Evolution ermöglicht, die im Hinblick auf Moral und Ethik noch im Gange ist./F. Cramer: Zum Leben-und das heißt auch zur Evolution- gehören aber auch Sinnesempfindungen, Verhalten unnd schließlich menschliches Denken. /….. pagina 134/ Eine Weltanschaung mit Verlust dieses „Humanum” gehört zu den tödlichen Gefahren für die Menschheit. ).
J.L. Melenchon (La France insoumise- mișcarea are 370.000 membri) e după unele sondaje plasat înaintea lui Fillon (19 %) cu șanse de a intra în turul doi. J.L. Melenchon e zilnic 3 ore prezent în internet, conectat cu tinerii francezi. El răspunde zilnic life în internet, cîștigă atenţia tinerilor. Digital e zilnic prezent virtual în 6 orașele franceze. Sondajele actuale îl plasează la tineri pe locul unu! J.L. Melenchon îl admiră pe Robespierre, Castro, Chavez si Putin. J.L. M propagă romantism revolutionar. El întruchipează vechiul vis al stîngii, se folosește de nostalgia după utopii ale muncitorilor concediați ca și al „gauche caviar” de la Paris. Sophia Chikirou, consultanta politică al lui J.L.M. a studiat campania americană a lui Bernie Sanders /democrat. Ea a fabricat imaginia mai moale a candidatului J.L. M (grand cueule) și a contribuit esențial la rezultatul surpriză în sondaje (cu 18% în ascensiune).
Unele sondaje nu mai exclud ca în turul doi Marine le Pen să cîștige prezidenţialele, la o absenţă mare, ca în parlamentarele din 16.12.2016.
J.L Melenchon s-a pronuntat pentru părăsirea zonei Euro, la fel ca cealaltă extremă Front National. La exterma stîngă deci socialistul de stînga J.L. Melenchon 18 % și la extrema dreaptă Marine le Pen 22% / Front National.
Socialistul Hamon (8,4%) și Fillon, cei doi mai spre centru sunt deci cei care pierd în raport cu cele două extreme, contrar curbei Gauss prezentată de autor.
Dacă analiza autorului va ramîne valabilă pînă în Mai avem un nou președinte E. Macron în Franţa 2017 ( % de sondaje după Der Spiegel /centru dreapta ca. 60 %).
Electoratul francez e în mod tradiţional republican ( Das Volk versteht das meiste falsch; aber es fühlt das meiste richtig. Kurt Tucholsky- a fost ofiţer 1917-18 în Oltenia, a devenit pacifist înflăcărăt). Varianta E. Macron- Fillon e mai aproape de electoratul republican decît varianta mai puţin probabilă extremele Marine Le Pen- J.L. Melenchon. Autorul și curba Gauss inclină spre varianta „centru”.
Dacă J.L Melenchon va reuși să cîștige senzaţional 2017, pentru UE27 vin vremuri agitate. J.L. Melenchon vede în părăsirea UE27 o variantă posibilă pentru Franţa socialistă de stînga, într-o nouă Republică franceză VI. El vrea sfîrșitul republicii V franceze (și sfîrșitul motorului UE franco- german)! In noaptea de 23 aprilie la Paris se decide mai mult decit turul doi la presidenţialelel franceze 2017.
Autorul e optimist și se concentrează pe varianta E. Macron.
Să sperăm că nu vom trăi timpuri interesante, cu surprize mari în UE27.
……………
Domnule Pârvulescu cum interpretați faptul ca SUA s-a implicat activ în alegerile din Europa de-a lungul timpului? A se vedea seria de documente din Frankfurt obținute de wikileaks.