În căutarea candidatului independent

În urmă cu cîteva săptămîni, i-am luat un interviu domnului Pierre Housieaux despre patrimoniu, publicat între timp în numărul trecut din Observator cultural, care vorbea despre puterea alegătorilor în Franţa. o putere efectivă, care sancţionează: dacă nu eşti capabil, nu te mai aleg. M-am gîndit cu imensă tristeţe la situaţia de la noi. Da, avem constituţie, putem vota, dar sîntem nevoiţi să votăm de fiecare dată răul cel mai mic: am avut de optat între Vadim şi Iliescu, între Năstase şi Băsescu. La ultimele alegeri, cele pentru europarlamentari, nu m-am dus la vot. M-AM SĂTURAT SĂ VOTEZ RĂUL CEL MAI MIC. N-a fost numai un boicot al meu, personal. Mulţi nu s-au dus la vot din acelaşi motiv. Absenteismul trebuia să fie un blam moral pentru politicieni, o palmă care să-i aducă la realitate. Dar îmi dau seama cu şi mai mare tristeţe că el este complet ineficient şi steril. Marea masă a românilor, amorţită, îndopată cu mici, mituită cu făină, ulei şi cîţiva euro s-a dus totuşi la vot.   Aşa că n-am făcut nimic, n-am rezolvat nimic, am rămas cu blamul. Iar politicienilor nu le pasă. Am fi vrut să-i usture… Nu mai pot ei de blamul nostru, […]