În-depărtarea de Europa

„Reprezentanţii statelor UE au aprobat marţi, la Bruxelles, cu o largă majoritate, o decizie de relocare a încă 120.000 de refugiaţi“, anunţă preşedinţia luxemburgheză a Consiliului Uniunii Europene. Principalii oponenţi au fost depăşiţi în sistemul cu majoritate calificată după ce Polonia a renunţat la obiecţii. România, Cehia, Slovacia şi Ungaria au votat împotriva sistemului de relocare a imigranţilor conform unor cote obligatorii. Finlanda s-a abţinut de la vot. Ministerul Afacerilor Interne a comunicat că vicepremierul Gabriel Oprea a votat, în Consiliul JAI, împotriva proiectului deciziei de aplicare a cotelor obligatorii, reiterînd poziţia de principiu conform căreia România nu susţine relocarea de refugiaţi pe baze obligatorii“. (Mediafax)   Cum a ajuns România să fie înscrisă în rîndul ţărilor antieuropene alături de permanent eurosceptica Cehie, mereu naţionalista Slovacie şi din ce în ce mai nedemocratica Ungarie? Să fie vorba doar de un naţionalism tactic, pe cît de ineficient în negocierea „interesului naţional“, pe atît de periculos? Desemnarea aşa-zisei Europe ca ostilă României şi străină tradiţiilor să fie în interes naţional? Cum a putut Klaus Iohannis, ales preşedinte de un electorat eurofil, să rateze primul său examen major în politica europeană printr-o abordare nu doar rigidă şi eurosceptică, dar şi pasivă în raport […]