În loc de comentariu politic
- 05-02-2013
- Nr. 660
-
Bedros HORASANGIAN
- OPINII
- 3 Comentarii
Renunţ în această săptămînă la comentariul politic, pentru a interveni într-o aşa-zisă polemică, de fapt, un atac grobian şi imund. Citind un articol scris de Alex. Ştefănescu, vreau să exprim o opinie de cititor care i-a citit cărţile lui Norman Manea, încă de la primele ediţii apărute în România. Părerea mea e că Norman Manea este un foarte important scriitor român contemporan. Cu sau fără Premiul Nobel. Cu sau fără Observator cultural. Atacurile la adresa lui – nu de azi, de ieri – au fost si au rămas penibile. Bodyguarzii lui Băsescu ar trebui să lucreze mai intens nu doar la sală, ci și la bibliotecă. Adresez această invitaţie criticului Alex. Ştefănescu. Frecventarea bibliotecii este o bună sursă de neînveninare. Du-te la bibliotecă, Alex!
„Frecventarea bibliotecii este o bună sursă de neînveninare.”
Bine zis!
Încă o surpriză: și Bedros Horasangian se pricepe la literatură!
De altfel, trebuia să-mi dau seama de asta judecând după faptul că este mai mult decât încântat de propriile sale cărți, pe care eu, mai puțin competent, le consider un fel de pălăvrăgeală plicticoasă. Aproape la fel de plicticoasă ca filosofarea teatral-gravă și amatoristică din cărțile lui Norman Manea.
De acord: admiratorii d-lui Norman Manea au tot dreptul să-l considere „un foarte important scriitor roman contemporan”.
Numai că cititorul mediu de pe aceste meleaguri este asa cum il stim: reticent la ‘lecţiile’ cu tentă pedagogică prea apăsată… si cu un interes mai degrabă mediocru fatză de unele teme istorice cu orientare ideologică prestabilită.
In aceste condiţii, singura soluţie pentru a face să avanseze intreaga discuţie este de a o pune in rezonanţă cu plăcerea (niciodată complet dezactivată) de a hăitui, de a pune la zid si de a biciui un anumit ‘cap de turc’ – cu condiţia ca el să fie: a) un nume suficient de cunoscut pentru a justifica descărcarea unei anumite mase critice de adversitate; b) aparţinător al taberei politice căzute in dizgraţia de moment a publicului-ţintă.
Este exact ceea ce se petrece in acest moment sub ochii nostri cu dl Alex Stefanescu, iar dinamica respectivă trebuie să recunoastem că pune in miscare niste mecanisme psihice colective pe cat de interesante, pe atat de instructive in sine…