In loc de recviem

De o saptamina, la Cimitirul Evreiesc din Calea Giurgiului odihneste scriitorul – dramaturg, eseist, critic, ginditor, editor si intemeietor de reviste de cultura – Dumitru Solomon. Odihneste? Ceva nu e in regula cu predicatul. Ceva nu permite sa fie pus in relatie cu destinul unui om a carui odihna, pina in ultimele zile, a fost febrilitatea lui „a face“, spre a-l conditiona pe „a fi“. Pentru ca nu il cred dispus sa melancolizeze, intru trecerea inutila a vremii, cu fervoare mioritica, presupun ca ma priveste ironic peste umar cum scriu aceste rinduri, cu ochii sclipind de veselie conspirativ-amicala, asa cum retina mi-l pastreaza. Fara indoiala cel mai important dramaturg al generatiei sale, Dumitru Solomon a fost si seniorul luciditatii pentru aceeasi generatie, dinamica reactiilor estetice ori de manifesta Lebensphilosophie apropiindu-l de celelalte adevarate personalitati ale teatrului romanesc, precum Dumitru Chirila, David Esrig sau Victor Rebengiuc. Socratic in exceptionalul sens al cuvintului, definit de a sa piesa purtind numele filozofului antic, cultivat cum nu prea mai gasesti si stiind pretul culturii, moderindu-si kafkianismul cu inserturi ludice, Dumitru Solomon, in ciuda penuriei in domeniu, se instituie in model prin sincronia dinamicii si diacronia gindului. Modelul acesta actioneaza si ca o progresiva dovada […]