În numele tatălui

  • Recomandă articolul
Gheorghe Ursu, dizidentul român care a avut curajul să i se opună deschis lui Ceauşescu – pe vremea cînd acesta era încă la putere –, acuzînd-l, printre altele, de neglijenţă criminală faţă de locuitorii din blocurile avariate la cutremurul din 1977, a murit în 17 noiembrie 1985, în penitenciarul de la Jilava, după şase luni de anchetă instrumentată de maiorul de Securitate Marin Pârvulescu. Pe 21 octombrie, într-un moment în care scena publică e dominată de campania electorală şi de acţiunile spectaculoase ale DNA-ului, fiul lui Gheorghe Ursu a intrat în greva foamei, în  semn de protest faţă de absenţa din dosarul disjuns în 2003 a  probelor originale, care-l incriminau pe maiorul de Securitate Pârvulescu. Este pentru a doua oară în ultimii paisprezece ani cînd Andrei Ursu recurge la această formă de protest, după ce, în 2000, printr-o acţiune similară, a dat un impuls decisiv soluţionării dosarului instrumentat, atunci, de generalul Dan Voinea şi finalizat prin condamnarea la închisoare a lui Marian Clită (deţinut de drept comun în 1985), Tudor Stănică (şeful cercetărilor penale de la Miliţie) şi Mihai Creangă (şeful arestului). Dar, deşi există nenumărate probe ce atestă vinovăţia unor personaje importante din Securitate, cum ar fi Vasile Gheorghe, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.