În plasă (I)

Încet-încet, adevărul factual al unor secvenţe şi episoade din vieţile traumatizate ale unor intelectuali români, în timpul regimului comunist, capătă o solidă bază documentară. Nu mă refer, bineînţeles, la „revelaţiile“ şi la scandalurile mediatice suscitate, periodic, prin livrarea pe piaţă a cîte unui subiect gras. Am analizat această reţetă a compromiterii publice într-un articol, „Adevărul, bucăţele“, ce a atras replici vehemente din partea unui intelectual (Laszlo Alexandru) căruia îi respect în continuare punctul de vedere, fără a-l împărtăşi.   Reiau două fragmente din textul publicat în Observator cultural, în contextul terfelirii mediatice a unor nume de importanţi scriitori români. „Mai întîi, «pe surse», o parte din documentele dezarhivate de CNSAS ajung în cîteva ziare care selectează ce e mai picant şi fac două-trei numere de lapidare şi compromitere publică a intelectualului «colaboraţionist». Sînt iniţiate «anchete», realizate de obicei în pripă, fără prea multă documentare jurnalistică şi la care cîţiva comentatori îşi dau cu presupusul pe marginea cazului respectiv. Aceştia n-au văzut documentele şi, dacă totuşi unii le-au mai văzut, nu le-au văzut pe toate. Ceea ce nu-i împiedică să vină cu opinii rezolute în legătură cu angajamentul lui X sau cu colaborarea lui Y.“ „Imaginea generică a scriitorului pătat se […]