Încă un an cu teatrul din România

Din motive obiective, în 2013 am avut mai mult de-a face cu teatrul internaţional decît cu „vizionarea“ de spectacole românești, motiv pentru care, în măsura în care sînt pomenite în text anumite producţii, ele nu au pretenţia de a „reprezenta teatrul românesc“ în anul care a trecut. Ceea ce a marcat, s-ar putea spune, teatrul din România în 2013 a avut mai puţin de-a face cu provocările estetice și mult mai mult cu provocările sistemului de producţie…, inclusiv aparent mult mai teoretic-esteticele discuţii din jurul Festivalului Naţional de Teatru (FNT).   Să începem prin a aprecia că s-a produs mai puţin, în teatrele de stat, decît în anii anteriori – din motive complexe, care merg de la reabilitarea Teatrului Naţional din Bu – curești (TNB – instituţia cu cele mai multe săli și cel mai mare buget), care îi tulbură de cîţiva ani, justificat, ritmul de producţie și reprezentare, pînă la tăierile, pe tăcutelea, de buget. Nu doar TNB a fost/e în reconstrucţie, ci și, de pildă, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, unde Primăria și-a asumat integral operaţiunile de refacere a întregii clădiri, iar echipa din teatru a rămas, cumva, în postura de observator la schimbările din propriul spaţiu de […]