Încercare de comparaţie

20 de ani! Pentru majoritatea oamenilor înseamnă cel puţin a treia parte din viaţă. Să presupunem că omul este într-atît de puţin dezvoltat în primii 10 ani, încît îşi aminteşte din această perioadă numai emoţiile, care oricum ajung să se contopească. În principiu, am putea să îi omitem şi să considerăm că memoria omului începe să funcţioneze la capacitate maximă abia atunci cînd el împlineşte 10 ani. Scăzînd, aşadar, primii zece, la vîrsta de 30 de ani ne amintim destul de bine doar ultimii 20. Oricine a depăşit această graniţă ştie perfect că acela este momentul cînd apar primele reflecţii serioase pe tema trecerii timpului şi a naturii lui efemere. Dacă îşi aminteşte cumva căderea comunismului, polonezul obişnuit o asociază mai degrabă cu fotografiile şi filmele care prezentau evenimentele din România decît cu cele din propria ţară. Cuvîntarea lui Nicolae Ceauşescu de la balconul CC-ului, împuşcăturile din Bucureşti şi din alte oraşe, în sfîrşit, procesul şi execuţia sînt imagini fixate în memoria societăţii mai puternic decît dezbaterile Mesei Rotunde, alegerile din iunie 1989 sau formarea Guvernului lui Tadeusz Mazowiecki. Motivul este unul foarte simplu: transformările din Polonia nu aveau impact mediatic, erau deci „plictisitoare“, în timp ce în România curgea […]