Încrederea în vreme de coaliţie

  • Recomandă articolul
„Old habits die hard“ Mick Jagger, The Rolling Stones   Este interesant şi instructiv de urmărit comportamentul principalelor partide politice din România de după 1990. Pentru aceia care îşi fundamentează alegerea politică nu pe baza promisiunilor electorale, ci pe relaţiile din cadrul vieţii de partid şi pe atitudinea democratică (sau nedemocratică) a partidelor aflate la guvernare într-un anumit moment al istoriei, schimbarea de comportament a fost o surpriză. „Stilul“ de conducere şi de prezentare publică a unui partid depinde de circumstanţă, de contextul politic în care acela ajunge la un moment dat. Ceea ce fac partidele noastre este să se înlocuiască permanent prin abordarea şi prezenţa lor politică. Ceea ce alaltăieri era PSD, mai ieri era PNL, iar astăzi este PDL. Partidul Social Democrat, altădată perceput ca partid „monolit“, bine structurat ierarhic, condus autoritar şi netransparent în zilele sale bune, este acum un partid care face un titlu de glorie din „democraţia sa de partid“, expresie cu care înlocuieşte lipsa de autoritate a conducerii sale faţă de tendinţele disidente cotidiene.   PSD seamănă acum destul de mult cu Partidul Naţional Liberal din perioada anterioară guvernării 2004-2008. La rîndul lor, guvernînd, liberalii au fost de nerecunoscut: au făcut mai tot ce […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }