Indiferent de anotimp, e toamnă

În informatică, memoria cache este o arie temporară de stocare unde datele utilizate în mod frecvent pot fi depozitate pentru un acces mai rapid. Pentru un poet precum Romulus Bucur, cantonat în cotidian, dar undeva în apropierea multiplelor surse generatoare de cultură, de la bibliotecă la computer, memoria cache ar fi dată de acele play-backuri la îndemînă, de acele resorturi de care poetul se poate folosi oricînd pentru a deştepta vechi „trăiri“, fie că vorbim de o selecţie intenţionată, de ataşarea lucidă a unor stimuli la „fapte“ (versuri, fraze muzicale, tactile sau olfactive), de către poetul care-şi ţine mereu instrumentele în priză, pentru a opera cu ele transfigurarea cotidianului prozaic şi nespectaculos, a realităţii seci şi plate, în poezie, fie de una operată de memoria însăşi, cu mecanismele care-i sînt specifice. În aceeaşi logică, poemele înseşi, odată ce au fost scrise, devin un fel de butoane de la care poate fi acţionată memoria, cel puţin încă o vreme, fiind vorba numai de nişte butoane provizorii, din moment ce „faptele“ sînt absorbite, în mod obişnuit destul de repede, în membrana uitării, după cum poetul însuşi observa într-un poem mai vechi: „poate/ e cazul să/ găsesc o nouă imagine fericită/ care să […]