Nr. 519 (44)

A FOST   - Concert la Wigmore Hall. Ansamblul Raro, format în 2004 de tinerii muzicieni Diana Ketler (pian), Alexander Sitkovetsky (vioară), Răzvan Popovici (violă), împreună cu invitaţii Adrian Brendel (violoncel) şi mezzosoprana Roxana Constantinescu au concertat vineri, 26 martie, pe scena prestigioasei săli londoneze Wigmore Hall, interpretînd lucrări de George Enescu, Richard Strauss, Robert Schumann şi …

Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, dl Doru Mărieş, se află în cea de-a 79-a zi de grevă a foamei, pentru adoptarea Legii Lustraţiei şi pentru aflarea adevărului despre genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. La ora la care scriu aceste rînduri, dl Doru Mărieş este internat în spital. Nenumărate asociaţii, societăţi şi persoane publice, ostile, dar şi …

Redacţia revistei Observator cultural urează cititorilor şi colaboratorilor săi un Paşte fericit şi tihnit, blîndeţe, lumină, soare, relaxare şi lecturi minunate. Vă urăm să aveţi parte de cîteva zile fără griji, cu desfătări sufleteşti, să vă bucuraţi de toţi cei dragi, să redescoperiţi sentimentul solidarităţii şi al preţuirii celor apropiaţi. Vă oferim, în această săptămînă, un număr dens şi incitant: punctul de interes …

De cînd este primăvară şi capitalism, cum arde soarele niţel mai tare, încep revendicările sindicale. În toate ţările lumii, unde tancurile nu trec peste trupurile celor care încearcă să protesteze şi să solicite guvernelor diverse măriri salariale, joaca cu „Huo!“ şi „Jos!“ a intrat deja într-o veche tradiţie. Aşa că noile mişcări stradale organizate pe plaiurile unde se …

Dacă sînt întrebat, o spun. Dacă nu, o ştiu: limba română este un miracol. Este un dezastru aureolat de miracol. Ce e miraculos e că limba română a supravieţuit tsunamiurilor de falşi strămoşi care aduceau în obroc lumină de la răsărit. Aşa îmi pare şi mie. Doar valurile gepide şi cumane, slave şi hune, tătare şi slave, otomane, …

Asociaţia ProDemocraţia a dat publicităţii un studiu care pune în lumină modul în care votul la referendum ar putea fi influenţat de o retorică justiţiară şi ar putea genera, în final, efecte nedemocratice în societate, prin luarea unor decizii care să încalce drepturile omului. Rezultatele sînt edificatoare. Studiul arată, de exemplu, că două treimi dintre români şi-ar dori …

Am aflat de curînd că, pe lîngă odiosul termen e-learning, cu care m-am obişnuit de-acum, există unul încă mai barbar: blended learning. Pentru unul ca mine, care, în tinereţe, a fost un fumător împătimit şi care apreciază cum se cuvine whisky-ul, blended are o sonoritate care numai lîngă „a învăţa“ nu-l plasează. Dar, mă rog, se pare …

În ultimii 15 ani, luat de comentariile politice, am dat foarte puţină atenţie cărţilor, autorilor, evenimentelor şi ideilor culturale. Cînd mă simţeam prea vinovat, scriam un semnal, o recenzie sau un articolaş în ziare, reviste ori pe blogurile pe care le inauguram entuziast şi le închideam cu oarece tristeţe. Sau încercam să rezolv senzaţia de disconfort răspunzînd la felurite …

Una dintre micile compensaţii pe care ţi le oferă viaţa pe aceste meleaguri agitate e să observi cum, din cînd în cînd, lacheii şi lingăii din politica şi cultura românească sînt lăsaţi în ofsaid de şefii lor. Atunci cînd Crin Antonescu a impus alegerea pe liste a conducerii PNL, un cor de urlete furibunde s-a înălţat dinspre sinecuriştii …

Poate  ar trebui să recunosc, la fel ca Gombrowicz, că ar fi mult mai subtil dacă nu aş strica una dintre puţinele ceremonii care ne-au mai rămas şi aş lăsa intact ceremonialul poeziei. Au trecut însă peste 50 de ani de la atacul său – atenţie! – împotriva poeziei rimate, declamate şi ritmate, pentru a mai putea rosti asemenea …

Viaţa unui om singur, cartea de memorii scrisă de Adrian Marino, a apărut la 5 ani după moartea sa. Data apariţiei a fost opţiunea autorului, pentru a preîntîmpina prea asprele judecăţi şi inflamările imediate ale unor contemporani. Precauţii inutile: Viaţa unui om singur este un volum surprinzător de actual, care deranjează, care incită, care scutură inerţii, care pune întrebări …

O spunem din capul locului: Viaţa unui om singur merită dezbătută. Acesta este crezul nostru şi îl enunţăm de la începutul acestei consemnări. Nu e o carte uşor de digerat, mai ales pentru personajele din carte, nu este un volum uşor de citit, dar ideilor cărţii merită să li se acorde atenţie. Tăcerea asupra cărţii, care s-a instalat imediat …

Viaţa unui om singur de Adrian Marino e o carte la fel de neobişnuită ca autorul ei şi tot pe atît de incomodă. Apariţia sa, programată după cinci ani de postumitate, a fost primită cu acelaşi zăngănit de săbii ca şi în cazul în care ar fi apărut antum (paginile au fost definitivate la finele lui 1999). În …

Viaţa unui om singur, amplul volum memorialistic al lui Adrian Marino, apărut, conform voinţei autorului, la cinci ani după moartea sa, marchează, fără îndoială, un eveniment editorial: el a stîrnit deja reacţii, în breasla literară, pe care Marino însuşi le anticipase şi le amînase prin dorinţa publicării postume a cărţii. Dincolo de sensibilităţile rănite însă, cred că, într-adevăr, …

M-am întrebat întotdeauna cum putea scrie Marino înainte de a scrie impresionantul Dicţionar de idei literare, de Hermeneutica lui Mircea Eliade sau înainte de cele şapte volume ale Biografiei ideii de literatură. De cînd am devenit conştient de configuraţia ideilor în spaţiul cultural românesc, Marino a fost pentru mine unul dintre intelectualii care au sfidat „mentalitatea fragmentaristă şi …

Trebuie să recunosc de la bun început că am fost un cititor prost al memoriilor lui Adrian Marino, pur şi simplu pentru că am aplicat un filtru estetic lecturii. Prima reacţie a fost cea a unuia care, de zece ani, ţine cronică literară, şi al cărui argument forte în judecată a fost mereu cel estetic. Aşadar, memoriile sînt …

Viaţa unui om singur de Adrian Marino reprezintă mai mult decît nişte simple memorii. Din punctul meu de vedere „această Viaţă“ se înfăţişează ca o adevărată operă critică. Scriind despre sine şi despre lumea în care a trăit, autorul nu a deraiat cîtuşi de puţin de la preocupările sale fundamentale. În numeroase pagini, cititorii îl pot regăsi …

Viaţa actorilor lirici timişoreni în secolul al XIX-lea nu era deloc uşoară. Uneori, era de-a dreptul tragică. Sîntem departe de extazul televizat de astăzi al concertelor vieneze de Anul Nou, în care totul e luminos, viaţa uşoară şi în pas de deux, cu perechea balerinilor plutind imberb prin interioarele baroce, cu oglinzi şi parchet lucios pe ritmuri de …

Din motive lesne de înţeles, memoriile lui Adrian Marino erau parcă predestinate, înainte chiar de a fi scrise, să provoace scandal în lumea noastră culturală, care nu l-a simpatizat niciodată pe cărturarul acesta inclement, cu morgă de aristocrat şi mofturi europene, individualist ireductibil, cu o prea mare stimă de sine ca să fie acceptat în diverse grupuri de …

Să spun doar atît: proiectul lui Adrian Marino de a-şi scrie memoriile este, în intenţie şi realizare, nu o proză în principal anecdotică, nici o rememorare nostalgică şi nici măcar o răzbunare pe epoca şi societatea timpului său. Principalul scop, dezvăluit de la primele pagini, este acela de a scrie o autobiografie ideologică. „Viaţa mea personală şi, mai …

Rareori lectură mai trudnică decît această autobiografie intelectuală a lui Adrian Marino, cu sute şi sute de pagini format mare, literă mică, pline ochi (la propriu şi la figurat) de semnele unei existenţe bine individualizate. Am avut, la un moment dat, sentimentul că Viaţa unui om singur nu se va mai termina niciodată; că, oricît aş avansa şi …

Nu trebuie să aşezi personajul din Viaţa unui om singur pe canapeaua psihanalitică, imaginar vorbind, pentru a descoperi personalitatea duală a autorului. Adrian Marino îşi mărturiseşte, fără intervenţia specialistului, latura sa raţională, deopotrivă cu cea sufletească, pe care şi-a inhibat-o cu mare rafinament, dar evidentă la o simplă lectură. Un om deasupra vremurilor Mizantropia-i afişată nu e decît o profundă, …

Am profitat de perioada de acalmie dintre Mardi Gras şi festivalul de jazz din aprilie, pentru a petrece cîteva zile la New Orleans. În aceasta perioadă a anului e deja destul de cald în sudul Louisianei  şi tînţarii îşi mai prelungesc leneşi, cu încă cîteva săptămîni, perioada de hibernare (or fi „hibernînd“ într-adevăr ţînţarii?). Pe de altă parte, jazzul, …

Invizibil, cel mai recent roman al lui Paul Auster, tradus în română la Editura Univers, anul acesta, confirmă faptul că scriitorul american nu şi-a epuizat resursele imaginative şi că, poate cel mai important, a reuşit să evite căderea în autopastişare. Invizibil nu rămîne în umbra celorlalte cărţi care l-au consacrat pe Auster (The Trilogy of New York, Leviathan, …

Trebuie spus din capul locului că volumul de faţă nu este în primul rînd, şi nici în ultimul, un manifest feminist, lucru care îl fereşte de la bun început de potenţialul val de antipatii pe care orice delimitare ce vizează diferenţele de sex îl declanşează îndeobşte. Culmea, în acelaşi timp în ambele „tabere“: în vreme ce femeile îşi …

În informatică, memoria cache este o arie temporară de stocare unde datele utilizate în mod frecvent pot fi depozitate pentru un acces mai rapid. Pentru un poet precum Romulus Bucur, cantonat în cotidian, dar undeva în apropierea multiplelor surse generatoare de cultură, de la bibliotecă la computer, memoria cache ar fi dată de acele play-backuri la îndemînă, de …

Cum se poate reintegra un fost deţinut politic, zdrobit fizic şi psihic de închisorile „obsedantului deceniu“, în societate? În ce măsură e lumea comunistă, măcinată de frică, laşitate şi de mărunte josnicii umane, pregătită să reprimească un „duşman al poporului“, chiar şi într-un moment de relaxare a menghinei ideologice?   Florin Constantin Pavlovici , Frica şi pînda, …

Cea de a doua soţie a lui Juan Perón, Eva Duarte de Perón, a cunoscut şi ea o zbuciumată viaţă de apoi. Istoria unică a cadavrului ei începe în prima zi a lungului proces de îmbălsămare făcută de un renumit medic legist spaniol, plătit generos de către preşedinte, pentru a conserva fizionomia defunctei. După un lung priveghi, sicriul …

Timp de aproape 20 de ani, am încercat să public mai multe articole şi scrisori deschise în presa liberă din România. Foarte multe au rămas nu numai nepublicate, dar şi fără un refuz explicit din partea mai multor redacţii, inclusiv din partea Revistei 22. Puţine articole, publicate cu greu, printre care cel despre „Greva foamei din Piaţa Universităţii“ …

Domnule Daniel Pişcu, am auzit că cea mai recentă carte a dvs a fost editată în colecţia „Drog“ şi că e despre călătorii. Călătoriile-s ca un drog pentru scriitorul Daniel Pişcu? Cea mai recentă carte a mea, Puţină adrenalină, a apărut de vreo lună la Editura Tracus Arte, Bucureşti, editor Ioan Cristescu, în colecţia „Drog“ şi e, într-adevăr, …

Festivalul Dramaturgiei Româneşti Ediţia a XV-a, Plasticid Timişoara, 10-17 aprilie 2010   - Remember de Mateiu I. Caragiale Regia şi coregrafia: Răzvan Mazilu O producţie Teatrul Naţional Timişoara Sîmbătă, 10 aprilie, ora 19.00 (Sala Mare a Teatrului Naţional)   - Acasă la tata de Mimi Brănescu Regia: Alexandru Dabija O producţie Teatrul ACT, Bucureşti …

Domnule Massimo Gerardi, nu sînteţi pentru prima dată în România. Ştiu că aţi mai fost anul trecut la Liceul „Floria Capsali“, unde aţi pregătit anii terminali în dansul contemporan. Aş vrea să vă întreb dacă pentru spectacolul Depeche Dance, a cărui premieră tocmai a avut loc la Teatrul Odeon, aţi lucrat cu cei pe care i-aţi cunoscut atunci. E …

După nominalizări criticabile, o gală cu destule defecte şi emoţii, distincţiile cele mai importante ale Galei premiilor industriei de film din România, Gala GOPO, au ajuns la Corneliu Porumboiu, pentru, într-adevăr, Cel mai bun film al anului 2009, Poliţist, adjectiv.   Dacă pînă în anii din urmă, producţiile româneşti oscilau între piese remarcabile şi rebuturi, …

n Cel mai bun lungmetraj – Poliţist, adjectiv (Corneliu Porumboiu) n Cea mai bună regie – Corneliu Porumboiu (Poliţist, adjectiv) n Cel mai bun scenariu – Corneliu Porumboiu (Poliţist, adjectiv) n Cel mai bun actor în rol principal – Dragoş Bucur (Poliţist, adjectiv) n Cea mai bună actriţă în rol principal – Hilda Peter (Katalin Varga) n Cel mai bun actor în rol secundar – …

Rusia culturală se prezintă străinilor nu numai prin scriitorii săi, ci şi prin muzeele sale. La Moscova, concurenţa este între două mari muzee: Muzeul Puşkin, ce deţine o colecţie de opere de artă internaţională, şi Galeria Tretiakov, unul dintre cele mai mari muzee ale lumii, ce cuprinde o impresionantă colecţie de artă rusească.   Nikodim Kondakov …

Din Epoca Luminilor şi pînă în prima jumătate a veacului trecut, cultura germană a asimilat, cu un ardent şi laborios program, valorile Antichităţii eline. Un eminent cortegiu de chipuri ale erudiţiei şi ale cugetării se deschide cu Johann Joachim Winckelmann, îi include, printre alţii, pe Friedrich Nietzsche, Ulrich von Wilamowitz-Moellendorf sau Werner Jaeger, pentru a se încheia cu …

Luni, 29 martie 2010, a avut loc lansarea volumului Arhiva Alexandru Tzigara-Samurcaş, publicat de Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“. Proiectul, finanţat de Uniunea Arhitecţilor din România, reia, după mai bine de treizeci de ani, publicarea unor valoroase fonduri de patrimoniu aflate în custodia Universităţii, în …

Cu siguranţă, teatrele lirice oferă, la început de primăvară, cele mai multe noutăţi menite să atragă publicul prin diversificarea repertorială sau prin distribuţii în general interesante, uneori chiar performante. Dacă Teatrul Liric din Craiova a propus noua montare Rigoletto de Verdi, Opera din Timişoara a oferit opera mozartiană Nunta lui Figaro în excelenta viziune semnată de regizoarea Marina Emandi-Tiron, …

Am adunat, pentru începutul lunii aprilie, mai multe materiale, concentrate, din zona Internetului. Mai întîi, o nouă carte în format electronic de la LiterNet, Poze cu zimţi de Anca Mizumschi. Tot despre cărţi este vorba în ştirea despre lansarea primului catalog on-line al cărţilor disponibile în Ro-mânia, Infocarte (Romanian Books in Print). În sfîrşit, hackerii români au ieşit din …

Atentatele sinucigaşe din metroul moscovit au făcut să explodeze nu doar nişte bombe, ci şi fluxurile agenţiilor de ştiri. Televiziunile s-au repezit şi ele să informeze şi să prezinte în flux continuu detalii despre drama de la Moscova. Un oraş aflat în stare de şoc, ca şi liderii de la Kremlin, luaţi cumva prin surprindere. Cu toate că mereu …

  Cornel Secu, promotor al sefeului, redactor-şef de reviste, director de editură, răspunde unor întrebări despre sefeul românesc care se întîmplă la Timişoara de 30 de ani încoace.   Au avut loc la Timişoara, zilele trecute, festivităţile care au marcat 30 de ani de existenţă ai Clubului Helion. Cum au fost începuturile? Helionul s-a înfiinţat pe 18 martie 1980. …

Este riscant să judeci un regizor după un singur film, însă Eu cînd vreau să fluier, fluier m-a convins că pe Florin Şerban îl aşteaptă o carieră cinematografică de excepţie.   S-a scris deja foarte mult despre acest lungmetraj de debut, însă cam puţin, la un nivel analitic, despre propunerea sa cinematografică şi prea mult, la un nivel anecdotic, …

La sfîrşitul acestei săptămîni, membri ai redacţiei şi colaboratori ai revistei noastre vor fi prezenţi la Iaşi, la un ciclu de conferinţe şi dezbateri. Vineri, 16 aprilie, la ora 12.00, la invitaţia Universităţii „Petre Andrei“, Marius Oprea va susţine conferinţa „Mai este oare cultura o formă de libertate? Despre valori, memorie, identitate în România de azi“. Conferinţa va fi urmată de o dezbatere moderată …

Luni, 12 aprilie, Guvernul a adoptat textul Legii educaţiei naţionale, cerînd Parlamentului să-l voteze în regim de urgenţă. Biroul Permament al Camerei Deputaţilor a decis ca Proiectul de Lege să fie înscris cu prioritate pe ordinea de zi, termenul-limită pentru adoptare fiind 26 mai. Există, însă, numeroase lacune, lucruri neclare, articole controversate şi contestate. Revista noastră deschide o dezbatere despre proiectul Legii educaţiei naţionale. În …