Indoiala tortionarilor

Pe fata sau in taina, tortionarii secolului XX admira, uneori, victimele (detinuti politici, prizonieri de razboi) care rezista supliciului, fara sa cedeze. Este vorba insa de un respect care nu il impiedica pe supliciator sa reinceapa sedintele de tortura. Undeva, totusi, inauntru, o intrebare si-a facut deja loc, framintindu-l si tulburindu-l: oare eu, tortionarul, as putea rezista la supliciu? Este o dilema peste care schingiuitorul nu mai poate trece, mai ales atunci cind el a infrint rezistenta victimei sale. Asistind la un supliciu in timpul caruia o victima este amenintata cu mutilarea genitala, un tortionar francez (in timpul razboiului franco-algerian) se intreaba daca el insusi ar fi cedat sau nu intr-o asemenea situatie; dar, apoi, isi da seama ca raspunsul nu il intereseaza, fiindca el stie ca nu se va afla niciodata in locul victimei. In timpul reeducarii comuniste din inchisoarea Pitesti (1949-1952), unele foste victime devenite tortionari supliciau atroce tocmai fiindca le era rusine ca cedasera si voiau sa verifice care este limita de rezistenta a celorlalte victime, dintre care si ei facusera parte. Cine esti tu, victima mea? Alteori, tortionarul doreste sa stie cine este victima sa; nu doar ca sa-i „stoarca“ identitatea, ci si dintr-o curiozitate de […]