Infantilisme bovarizante si necrofilie livresca

Ilinca BERNEA Semnul Lunii Editura Cartea Romaneasca, Colectia „Proza“, Bucuresti, 2006, 440 p. Artista plastica si multimedia, feminista atipica, poeta si prozatoare cu cinci volume publicate, Ilinca Bernea (n. 1974) e un personaj. ii cunosteam pina acum doar citeva eseuri – pledoarii indraznete pentru un feminism antifreudian, metafizic, „eretic“, privit din perspectiva unei conceptii androginice asupra spiritului – de ajuns ca sa-i pretuiesc ideile. Stimulat de ele, mi-am aruncat mai an privirea prin romanul-manifest Legende androgine (2004). Coplesit si, de ce n-as recunoaste, usor inhibat de caracterul sau diluvial, contrariat de prolixitatea unor pasaje, am aminat lectura intregului pentru mai tirziu. intre timp, Editura Cartea Romaneasca a lansat un val de tineri prozatori premiati de Uniunea Scriitorilor la concursul de manuscrise pe 2006. Printre ei – Ilinca Bernea, cu un roman – Semnul Lunii – in care m-am grabit sa vad un eveniment de sezon. – Cu asemenea carti trebuie sa ai rabdare Un roman maximalist si masiv – peste 430 de pagini –, existential, filozofico-initiatic, vizionar si „de idei“ – specialitatea casei – despre… dar mai bine sa nu anticipam. Oricum, citind extrasele emfatice de pe mansonul copertei: „chiar daca se-alese praful de Zei ca Vivaldi, Paracelsus, Dante Aligheri […]