INFO teatral. Premiile Nationale pentru Teatru, intre favoritism si ridicol
- 01-01-2004
- Nr. 201-202
-
Mihaela MICHAILOV
- Arte
- 0 Comentarii
Compromis si festivism penbil, cam asa s-ar putea cataloga ceremonialul derizoriu de acordare a Premiilor Nationale pentru Teatru, din 16 decembrie 2003. In mai 2002, Ministerul Culturii imagina o grandomana decernare de premii, cu covor rosu si ornamente florale de prost gust, in care Teatrul National primea aproape toate distinctiile. Era un raspuns lamentabil dat Galei UNITER, pentru simplul motiv ca prima scena a tarii nu avusese productii nominalizate in cadrul Galei. Si atunci, pentru satisfacerea orgoliilor personale, o auto-premiere devenea necesara. Cum de ridicol nu se scapa usor, iar de servilism nici atit, sfirsitul anului 2003 a prilejuit Ministerului o reafirmare a gustului pentru penibil, intr-un cadru de asta data mai degraba ignorat, Sala Liviu Rebreanu fiind un peisaj trist, cu putina lume prezenta. Organizarea a fost deplorabila, apetenta Ministerului pentru situatii jenante fiind mai percutanta ca oricind. Numai ca acest pseudoeveniment e facut din bani publici, ceea ce ar trebui sa nasca reactii mult mai puternice, banii Ministerului compensind, in mare parte, teatrul prieten, Nationalul. S-au mai acordat si alte citeva distinctii unor teatre concurente, Oblomov – Teatrul Bulandra – fiind premiat la mai multe categorii, ceea ce nu l-a oprit pe regizorul Alexandru Tocilescu sa faca anumite […]