Ingerul melancoliei

Intre cea dintii intilnire in fata microfonului cu Andrei Plesu, la Bonn, si cea mai recenta intrevedere, tot dialogica, inregistrata si aceasta pe banda pentru a fi retransmisa in eter, s-au scurs mai bine de zece ani. La Bonn, Andrei Plesu sosise in iarna anului 1990, iar la Berlin, la inceput de februarie, in acest an unu al mileniului trei, pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Humboldt. Deceniul scurs in paranteza dintre cele doua momente merita rezumat din perspectiva, fireste incompleta dar revelatoare, a ceea ce inseamna Andrei Plesu aici, in Germania. Aceasta nu numai pentru a creiona un pseudo sau, de ce nu, autentic „Laudatio“, cit si pentru a atesta inca o data veracitatea unui vechi dicton: „nimeni nu este profet in tara lui“ si pentru a confirma o trista impresie: aceea ca in Romania mereu se fac auzite voci care depling faptul ca „strainatatea nu ne ia in seama prin ceea ce avem noi bun“, dar care, ori de cite ori „strainatatea“ face acest lucru, trec sub tacere – fie cu buna stiinta si din rea vointa, fie din pura indolenta ori comoditate – memorabilele gesturi. Intimplarea face ca atit prima, cit si cea […]