„Inginerul“

Stop-cadre biografice Tatal avea tuberculoza. Timp de 12 ani dupa razboi, n-a facut decit sa agonizeze perindindu-se prin diverse localitati si sanatorii. Familia il urma cu devotiune nesmintita. Copilaria lui Kieslowski pare sa aiba o fizionomie tacuta si palida, asa cum il arata si pe el fotografiile. Se compune din continue mutari si dezradacinari. Intre acestea – activitati statice si meditative, de mic Hans Castorp invelit in paturi, respirind aer proaspat si citind, pe diverse balcoane si verande sau in „preventoriile“ unde parintii ii trimiteau, pe el si sora sa, amenintati mereu de spectrul tuberculozei, dar si de saracie. „Nu-mi amintesc“ sau „nu-mi amintesc prea bine“ sint laitmotive care incetoseaza si mai mult aceasta perioada rememorata aproximativ si fragmentar, din care Kieslowski prefera sa retina cadre neutre: primul film vazut (Fanfan la Tulipe), cataratul pe acoperisuri, scolile, bicicletele, „schiurile facute din scinduri de la butoaiele de varza“, un set de compasuri. E de presupus ca sub pojghita de insingurare a dospit, pe atunci, o personalitate fantasmatica de o forta in stare sa bruieze pina si amintirile derulate la maturitate: „Exista multe evenimente din viata mea pe care le consider ca facind parte din ea, si totusi nu stiu cu adevarat […]