Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Instituţii şi dosare
- 31-08-2012
- Nr. 639
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 13 Comentarii
România este ţara tuturor paradoxurilor. E un alt fel de a spune că aici logica elementară este sfidată la tot pasul de cine vrei şi de cine nu vrei. Aşa se face că, deşi preşedintele Traian Băsescu vorbeşte despre reforma justiţiei şi despre independenţa instituţiilor statului, tot domnia sa avertizează constant în legătură cu pericolul „preluării controlului“ asupra justiţiei, odată cu debarcarea sa de la Cotroceni. Or, dacă instituţiile ar fi într-adevăr independente, buna lor funcţionare n-ar trebui să depindă de un singur om. Cum ne-am putea explica altfel faptul că, în ciuda nenumăratelor sesizări şi acuze la adresa unor foşti miniştri şi secretari de stat din PDL, justiţia independentă nu a întreprins nici o anchetă? Şi, iarăşi, cum se face că această justiţie independentă s-a autosesizat în legătură cu acuzele de vot multiplu din satele româneşti – situaţii intolerabile, care trebuie, într-adevăr, sancţionate dacă se dovedesc reale –, dar n-a catadicsit să ancheteze frauda Robertei Anastase, care, din postura de preşedinte al Camerei Deputaţilor, a numărat 170 de voturi, cînd în sală erau prezenţi doar 80 de deputaţi? De douăzeci şi doi ani încoace, în România s-au construit instituţii menite să asigure funcţionarea statului de drept. Dar s-a […]
Salut, batrane, *eshti d-al meu (au, d-al nost?, din ala care „baga” argumente?)*!
D-abea te-ashtept, sa shtii, sa „bagi” p-acilea nu numa’ „replici” – cu toate ca te-ntzeleg, ca nu’s far’ d-acest pacat.
Shi, s-o *bine shtii*: io cred ca *merita*! Oricat tzi-ar lua din timpu’ de lucru… Ca-i vorba de-a *discuta/disputa* pantre prietini, bre! Merita? Io zic ca da…
Bine-ai sositara – itzi multzamesc pentru ca suntem *mai multzi*,
Nea Marin
Pasagiul privitor la teoreme , exemple si contraexemple , valid si invalid presupune , dupa parerea mea , o discutie mai ampla si nu cred ca aici este locul acesteia.Probabil ca referirea la „Axioma alegerii” a avut in vedere mai mult principiul bunei ordonari a unei multimi , cu bataia spre eficacitatea ciurului electoral , daca acesta functioneaza si daca triajul actioneaza corect pe o multime nevida , ca altfel mai bine dam cu zarul si iese castigatorul.Buna asta ordonare , mi se pare ca presupune o relatie de ordine , bine precizata si care scoate in final un element . Adica un „tatuc”? Nici pe departe nu am avut asa ganduri privitoare la intelegerea mea , ci faceam o timida trimitere la aceia care chiar daca le spui clar si raspicat ceva , tot se fac (de regula voit) a nu pricepe .Ma tem ca in viata politica , frumoasele modelari matematice nu prea sunt aplicabile. Exemplelor mele li s-a raspuns cu un contraexemplu – cel al ilustrului Spiru Haret, personalitate de mare caracter , nu numai valoare. Eu cred ca in reusita sa un mare rol au avut si imprejurarile favorabile lui , una dintre ele fiind si pozitia lui Titu Maiorescu pe la niste parghii de comanda si care nu a tinut seama de faptul ca el (T.M.) era conservator , iar castigatorul bursei (S.H.) era liberal (mi se pare ca asta se va intampla mai tarziu).Nu impartasesc ideea ca , iata, pana si un sindicat si o universitate poarta numele lui S.H. Nu pot vorbi de rau sindicatele si ideea sindicala , dar exista si sindicate ale crimei , precum si lideri sindicali ce nu au facut casa buna cu platitorii de cotizatii , unii migrand in sfera infractionalitatii , altii in aceea a politicului , tare ma tem ca asimptotic primei categorii. Despre U.S.H. cred ca nu ar trebui sa vorbim. Mi se pare ca dl. Dolfi Drimer (daca mai traieste , ani buni de viata!) a fost initiatorul acestei universitati , cel care inchiriase de la stat spatii interioare incalzite , iluminate , cu tot dichisul desfasurarii unei instruiri cu studentii, la un pret per metru patrat mai mic decat plateam eu pentru terenul din curtea casei, la caeiasi unitate de masura . Despre cata carte stiu absolventii de la U.S.H. nu eu sunt in masura sa fac evaluari.
Toate bune si lui Zermelo , la fel!
Sa intelegem ca dumneavoastra chiar ati inteles
\”Axioma alegerii\” in prezentarea domnului Paltin
Ionescu, dar cei vizati de dansul nu ? Deci era un
sfat prietenesc ? Ce convenabil sa nu mai existe
niciun fel de implicare in problemele politice a unora
printre care matematicienii, care observa imediat
devierile de la logica si de la pozitia echidistanta …
Un nume: SPIRU HARET. Baiat sarac, dar genial, castiga o bursa prin grija lui TITU MAIORESCU, ajunge la Sorbonna, unde sustine o teza (de MATEMATICA) absolut EXCEPTIONALA. A fost primul roman cu teza la Paris. Apoi se INTOARCE in tara si, ulterior, pe parcursul a TREI MANDATE de MINISTRU al INVATAMANTULUI, realizeaza o reforma a acestuia care avea sa fie, probabil, unul dintre cele mai REUSITE lucruri facute, vreodata, de un „politician” roman.
Astazi, matematicienii de mare talent (si nu doar ei) PLEACA (de tot). „Literatii” (chiar cei „de stanga”!) fac, dupa cum observam, altceva decat sa organizeze concursuri pt. a da burse copiilor saraci si geniali. In INVATAMANTUL de azi, o universitate si un sindicat poarta numele Spiru Haret; parca n-as intra in detalii…
Raman INVATAMINTELE, desi, cum vad…
Domnule Paltin Ionescu , matematicenii , cu toate ciudateniile lor ( de ex. autorul Appendixului era gata sa-l provoace la duel pe tatane’su , desi acesta-i gazduise noua geometrie in Tentamenul sau , iar maestrul varietatilor neolonome i-a luat propriului sau fecior nevasta etc), nu prea au timp de altele (cum ar fi interesul pentru politica) , ci stau cu gandurile la ale lor ,studiaza , cauta noi demonstratii la teoreme cunoscute, gandesc noi teorii , extinderi , generalizari , conjecturi si cate si mai cate. Un matematician (intr-o mica disputa academica) preciza interlocutorului sau ca matematica poate raspunde pozitiv cerintelor din partea altor stiinte pentru perioada urmatoare , dusa pana in anul 3500 , adica aparatul matematic este „in fata” cu 1500 de ani.
Nu port eu grija dumnevoastra , dar fara sa vreau , vazandu-va cu cata ardoare combateti, mi-am adus aminte de academicianul Caius Iacob , care in loc sa stea la viata academica , umbla pe coclauri facand politica , de unde i s-a si tras sfarsitul , sanatatea la varsta lui ne mai fiind un punct forte. Si marele Traian Lalescu a cam gresit-o lasand matematica ce i-a adus atata faima in favoarea politicii , sfarsindu-se la nici 50 de ani.Credeti ca merita sa treceti in plan secund preocuparile matematice , in favoarea unor opinii politice , pe care oricum nu prea le iau in seama cei vizati de dv.?
MASCARADELE FARSELOR
Pleonasmele intelectualilor, jocul-jucăria jurnaliştilor, manipulările lente, surda obstinenţă în a reuşi de a năclăi, firesc, frumos, Totul.
NU, domnilor ! Istoria nu are şi nu întinde capcane !
DOAR CĂPCĂUNII !
EI inventă poveşti de Prostit oamenii, de controlat oamenii, de supus oamenii, de îndoctrinat oamenii, de manipulat oamenii.
De-aceea sînt create Instituţii, Dosare şi Ziare, Televiziunea, falsele democraţii, falsele revoluţii şi Gulag-urile Libere.
Încăpăţînarea de a întortochea, bălmăji, deturna, uita, conturna şi preschimba Adevărurile este o meserie, o obsesie, o boală, un drog.
De 22 de ani în România intelectualii şi jurnaliştii au întins permanent superbe subtile capcane Istoriei, cînd la drepta cînd la stînga, cînd la stînga cînd la dreapta.
Fascinante Odioasele Pleonasme ale CĂPCĂUNILOR de Serviciu cu surîs şi trup de fecioare nevinovate au sufocat şi strangulează perfid menţinînd artificial iluzia Libertăţii şi a Libertăţii de Expresie.
Totul nu-i decît o cacialma instuţionalizată Abominabil.
Toate Dosarele Tuturor evenimentelor, începînd cu decembrie ’89, TOATE, pînă azi, ne dovedesc, fără urmă de tăgadă, că nu Istoria întinde Capcane ci ”bolşevicii” creează, perfecţionează, inventă şi pun fără preget şi la tot pasul Capcane, oamenilor şi Istoriei.
Ce naşte din, peste 50 de ani de bolşevisme de toate genurile, BolişiVicii împroşcă, pestiferează, contaminează, preface, distruge, ucide, transformă pentru eternitate !
Această Minciună Perfidă, Şmecherie de maidan, Caraghioslîc de democraţie, Bazaconie Intelectuală este oare fără de capăt şi fără ruşine ?!?
Bătaia aceasta de joc, este oare fără de limite ?!?
DAR PÎNĂ CÎND ?!?
Stimata doamna, pe dvs. va inteleg, pe dl. Bedros si pe altii ca dansul NU!!
Stiu ca cititi postarile, asa incat va invit sa cititi postarea de la articolul d-lui Bedros ca sa intelegeti de ce pe dansul nu-l inteleg.
Logica elementara e sfidata in mod repetat de catre dvs. in articolele din ultimele saptamani. Citeam OC pentru articolele culturale, dar „politizarea” (ca sa folosesc un termen drag dvs. si colaboratorilor dvs.) din ultima vreme ma inspaimanta. Observ un pattern in articolele de aici, care se prezinta drept echidistante si sfarsesc prin a fi extrem de partinitoare.
Imi puteti spune care e logica alaturarii fraudelor de la referendum acum anchetate de procurori, cu frauda mai veche a Robertei Anastase, decat ca o incercare de a delegitima anchetarea celor dintai? Ce sens are sa mai prindem hoti cand l-am lasat pe unul sa scape. Hai sa nu fim ipocriti si sa-i lasam pe toti liberi, logic, nu?
Aceeasi logica ati folosit-o si intr-un articol mai vechi in care va preocupa ipocrizia celor care criticau (evident politizand) sus si tare plagiatul lui Ponta si ignorau plagiatul lui Kovesi. Nu credeti oare ca o initiativa jurnalistica mai logica si de bun simt era sa cercetati plagiatul lui Kovesi si sa ne prezentati dovezi concludente, decat sa colportati o argumentatie pe care Ponta insusi o foloseste in interviuri cand e intrebat de plagiat, lasand cititorul sa concluzioneze singur daca criticii lui Ponta sunt ipocriti?
Folosind acelasi tip de logica intr-un articol tot din acest numar dl. Shafir e de acord ca „numirea domnului Șova este scandaloasă,” dar nu e de acord cu politizarea Holocaustului. Si cum s-ar putea critica aceasta „numire scandaloasa” fara a o politiza?
Am ajuns o tara de editorialisti. Toti ne dam cu parerea si folosim citate savante pentru a sustine ineptii cand in tara asta e cea mai mare nevoie de jurnalism de ancheta care sa incerce sa ajunga la adevar si nu sa il distorsioneze prin retorica goala cum faceti dvs.
Concluzia articolului e de-a dreptul sideranta. Scrieti constant articole in care minimalizati, fara sa negati, acuzele aduse USL-ului, cautati mizeria foarte reala, mai veche si mai noua, a PDL-ului ascunsa sub covor si ii acuzati de ipocrizie pentru ca nu se autodenunta. Nu e treaba PDL-ului sa scoata ochii publicului cu propriile greseli, asta ar insemna ca le „lipseşte o minimă inteligenţă strategică.” E rolul dvs. si al opozitiei lor sa faca asta. Iar daca dvs. aveti noi dovezi si argumente impotriva lui Kovesi si Anastase, va rugam, pentru binele tuturor, scoateti-le la lumina, dar nu le mai folositi ca sa minimalizati actele de frauda ale altora.
Sa nu traim cu iluzia ca alegrile din Romania in perioada antebelica erau mai curate si populatia era mai activa din punct de vedere civic. Cat despre sugestia de a da drept de vot numai unei minoritati cu ideale civice ca in perioada 1866-1918 oare nu e echivalenta cu a fi condus de o minoritate „constienta” cum ar fi avantgarda proletara. Miroase a dictatura de alta culoare.
chiar astfel am afirmat & io: numa’ neshte prostani puteau s-o scape da pan’ mana, cum au facut-o *ashtia*!
Ca atare, ar trebui sa va-ntrebatz’ chiar & Dvs., stimata autoare, ca-i o-ntrebare de *bun simtz*: preferatzi a ne conduce neshte proshti, au neshte shmecheri?
Toate cele bune,
Nea Marin
BULIBĂŞELILE DIN BAZACONIILE ISTORIEI
Aş fi putut aşeza acest textuleţ oriunde în numărul de-acum, dar am ales AICI, NU în grădiniţa prietenului din copilărie, tocmai ca să-mi imaginez că nu vorbesc singur.
Între 8½ şi 7,4 de aproape 23 de ani şi 5 virgulă DOI şi ………
Nici măcar un film de Fellini !
Fofilleala,e o meserie ? sau un Obicei ?
O meteahnă sau o medalie de aur cu poleială ?
Cu hărnicie HAR şi dărnicie de-aproape 23 de ani, Liberi şi Liber, se bate apa-n piuă TOT dîndu-se cu bîta-n baltă nu doar în covoarele din care tot ieşind praful nu numai că nu mai iese deloc, ci se întasează şi mai grozav.
Balivernele bazaconiilor băştinaşe.
Pentru a vota responsabil, un alegator ar trebui sa aibe minime cunostinte despre viata partidelor, despre doctrinele si programele acestor partide, sa se implice in viata comunitatii,etc, adica sa fie un cetatean activ. Cu riscul de a parea reactionar-am citit multe despre doctrina conservatoare-pledez pentru un fel de vot cenzitar, nu bazat pe avere, ci pe responsabilitatea de cetatean, avand calitatile enumerate mai sus. Ma gandesc cu nostalgie la perioada 1866-1918, cand Romania avea oameni politici remarcabili (Bratienii, PPCarp, Titu Maiorescu, Take Ionescu,etc), iar Parlamentul era ales prin vot cenzitar Nu orice neavenit putea vota sau ajunge in Parlament .Atunci s-a realizat Romania Mare. Dupa 1918, prin adoptare votului universal, viata politica a intrat intr-un declin ireversibil (coruptie, demagogie, fragmentarea partidelor, manipularea maselor,etc.). Sigur ca nu pledez pentru revenirea la votul cenzitar, dar primul lucru ce l-as propune ar fi inlocuirea listelor electorale permanente cu liste pe care sa se inscrie personal orice alegator dornic sa participe la viata politica. Aceasta inscriere se poate face la primaria din localitatea, in care cetateanul respectiv domiciliaza, in rastimpul dintre ciclurile electorale.Asa il responsabilizezi cat de cat pe alegator, ii dai sentimentul demnitatii de cetatean, interesat in propasirea tarii. Ar fi un prim pas spre insanatosirea vietii politice la noi. Din care ar decurge si celelalte.
Stimata Doamna Musat,
Am ajuns sa scriu comentarii la articolele revistei OC si dintr-o curiozitate intelectuala, legata de intelegerea diferentelor intre modul in care \”percep realitatea politica\” oameni ca mine (matematicieni) si altii, care reprezinta manifestari diverse ale orizontului cultural.
In lumea matematica, se pleaca de la exemple si se obtin generalizari, sa le spunem TEOREME, care sunt DEMONSTRATE. O teorema se aplica ORICARUI exemplu care satisface ipotezele acesteia. Daca apare un EXEMPLU care NU satisface teorema, acesta devine CONTRAEXEMPLU si, drept consecinta, teorema este INVALIDATA.
Citind articolul dvs, inteleg mai bine cum functioneaza diferentele (esentiale), intre diferitele categorii de ganditori:
Toate afirmatiile dvs. cu caracter GENERAL sunt IMPECABILE, si subscriu fara rezerve la ele. Problemele apar atunci cand EXEMPLIFICATI! Aici, apare ceva ce noi, matematicienii, numim AXIOMA ALEGERII;
este o axioma despre care s-a DEMONSTRAT ca este INDEPENDENTA de celelalte.
Eh, aici vedem ESENTA diferentelor intre categoriile intelectuale enumerate anterior: se pare ca, in \”lumea reala\” (matematica este o alta lume, motiv pt. care nu este considerata \”stiinta a naturii\”), ALEGERILE SUNT ESENTIALE. Imi permit sa va recomand, in acest sens, lectura frumosului final din articolul dlui Ornea, din acest nr. al OC, unde, intre altele, aflam ca \”alegerile ne definesc\”. Si, cum scrie bine colegul meu de breasla, uneori ne si \”sinucid\”…