„Institutul Cultural Român trebuie să urce artiștii români pe scenele cele mai vizibile ale lumii“

Institutul Cultural Român a lansat duminică, 8 octombrie 2017, Luna Enescu la ICR, eveniment care fost găzduit de Centrul Internațional de Conferințe „Casino Sinaia“. Au fost prezentate expozițiile fotodocumentare Viorile lui George Enescu și George Enescu, un mare creator al secolului XX. Programul evenimentului de la Sinaia a inclus lansarea celui de-al doilea volum bilingv, română și engleză, George Enescu – Muzicianul de geniu în imagini. De asemenea, a avut loc și un recital extraordinar susținut de Mirana Tutuianu, Anne Billant, Ștefan Tarara, Mihai Ritivoiu și Marin Cazacu, iar seara s-a încheiat cu proiecția filmului Enescu – la răspîntie de vremi, în regia lui Nicolae Mărgineanu. Luna Enescu la ICR este o prelungire a Festivalului „George Enescu“ de anul acesta, evenimentul românesc la care au evoluat cele mai mari orchestre ale lumii. Gazdă a evenimentului desfășurat la Sinaia a fost doamna Liliana Țuroiu, președinta Insti­tutului Cultural Român. Cu acest prilej, am realizat un interviu despre proiectele și programele ICR, interviu în exclusivitate pentru revista Observator cultural.  

 

De ce Luna Enescu la ICR? De ce faceți deschiderea la Sinaia?

George Enescu este cu adevărat un creator român remarcabil, un adevărat brand de țară. Pe de altă parte, este și un reper al muzicii internaționale. Institutul Cultural Român, mai ales prin reprezentanțele lui din străinătate, organizează conferințe și concerte sau lansează cărți dedicate lui Enescu, aceste evenimente avînd o frecvență aproape lunară. Recent, a apărut la Editura ICR un nou volum dintr-o serie mai amplă: George Enescu – Muzicianul de geniu în imagini. Această carte se referă la maturitatea și senectutea artistului și conține imagini inedite.

La Sinaia există Casa Memorială „George Enescu“ și, mai ales din acest motiv, am decis să deschidem Luna Enescu la ICR aici. Ideea acestui program a venit ca un lucru firesc, în urma unor succese extraordinare, care trebuiau concretizate și în ceva cu un caracter permanent. Așa cum știți, la Londra a avut loc, în urmă cu puțin timp, deschiderea stagiunii London Philharmonic Orchestra cu Oedipe, variantă de concert, sub conducerea maestrului Vladimir Jurowski, cu participarea Corului Filarmonicii „George Enescu“ și a Corului de Copii Radio. Nu e prima dată cînd opera lui Enescu a răsunat în capitala Marii Britanii. În 2015, Oedipe a fost prezentată la Opera Regală Covent Garden, tot cu sprijinul ICR, şi a fost extraordinar de bine primită. Noul Oedipe, de la Royal Festival Hall, a avut sala plină și numeroase cronici elogioase în elitista presă londoneză.  

Cît este meritul părții române, a ICR-ului, și cît al orchestrei londoneze și al lui Vladimir Jurowski, în faptul că s-a cîntat Oedipe la Londra?

La această întrebare a răspuns chiar domnul Timothy Walker, directorul executiv și artistic al London Philharmonic Orchestra. La întîlnirea pe care am avut-o la sediul ICR Londra, domnia sa a mulțumit public echipei ICR și partenerului nostru internațional – Festivalul „George Enescu“. Domnul Timothy Walker a spus că succesul cu Oedipe n-ar fi fost posibil fără echipele ICR Londra și ale centralei ICR. Dar vă spun asta nu atît pentru a ne lăuda, ci pentru că asemenea reușite sînt mai numeroase, iar noi le considerăm ca făcînd parte din activitatea noastră obișnuită.

Vladimir Jurowski și Timothy Walker, implicați în promovarea muzicii enesciene

Cînd ne referim la implicarea ICR, asta înseamnă contacte la vîrf cu Vladimir Jurowski și Timothy Walker, sau înseamnă și finanțare?

Finanțare înseamnă în foarte mică măsură, dacă ne referim la acest eveniment. Notabil este că ICR Londra desfășoară de mulți ani acțiuni dedicate operei marelui muzician, avînd întîlniri cu personalitățile reprezentative din principalele instituții muzicale ale Londrei. Vladimir Jurovski este și directorul artistic al Festivalului Enescu, este o personalitate extraordinară, un om foarte apropiat de România. Și-a propus să prezinte operele lui George Enescu peste tot în Europa. Lui Timothy Walker i-am acordat, la Sinaia, o distincție specială pentru deosebita implicare în promovarea muzicii lui George Enescu peste hotare. Odată cu deschiderea stagiunii londoneze cu Oedipe, foarte multe instituții muzicale din Europa vor avea curajul să includă această capodoperă a lui Enescu în repertoriul propriilor stagiuni. Va fi un efect al bulgărelui de zăpadă. Același lucru s-a întîmplat anul acesta după ce ICR a susținut-o pe Geta Brătescu la Bienala de la Veneția, un artist de­spre care acum ni se cer amănunte suplimentare din partea multor muzee din întreaga lume, care ar dori să-i expună lucrările. ICR are nu doar știința de a organiza evenimente marcante, ci are și credibilitate în fața instituțiilor culturale din întreaga lume. Acesta este lucrul care se obține cel mai greu, pentru că e nevoie de constanță și de abnegație.

O acțiune de anvergură la Londra, cu ecouri în presa și la publicul londonez. Puteți să continuați asemenea evenimente?

Ne propunem să demarăm noi proiecte de anvergură. Din punctul de vedere al președintelui ICR – care a comunicat, din primele zile de mandat, faptul că ne așteaptă multe proiecte importante cu ocazia Centenarului, cu ocazia Sezonului România-Franța, cu ocazia Președinției României la Consiliul Uniunii Europene și a prezenței la Europalia –, este nevoie să intensificăm eforturile pentru ca artiștii români să fie prezenți la evenimentele de anvergură. Nu diminuăm numărul evenimentelor, nu le punem deoparte pe cele mici. Dar vom avea în vedere și prezența oamenilor de cultură în contexte care să adune un public larg, la evenimente reprezentative pe plan regional, cu o imagine foarte bună. La Londra am fost deosebit de încîntată de faptul că echipa de acolo, condusă de Dorian Branea, a reușit să aducă muzica lui Enescu pe cele mai mari scene, reușind parteneriate cu mari instituții de concert.

Mergem în întîmpinarea artiștilor români

De ce ați acceptat să fiți președinta ICR?

A fost o bucurie și o mare onoare să accept această funcție. N-am considerat-o niciodată un cadou, ci o provocare foarte serioasă.

Au fost destule contestări, mai ales din mediul politic, ale prezenței dvs. în funcția de președinte al ICR.

Sînt multe discuții despre cine este îndreptățit sau nu să acceadă într-o astfel de poziție. Pentru o asemenea funcție nu poți fi niciodată pregătit în totalitate, nu există un curs, o facultate care să pregătească președinți sau directori de instituții culturale. Cu cît activitatea anterioară este mai bogată, cu atît surpriza unor experiențe negative în această funcție este mai mică. Sînt, de 20 de ani, ancorată în acest mediu, ca artist vizual, ca profesor la Universitatea Națională de Arte, dar am și o mare experiență în organizarea unor evenimente personale sau de grup. Experiența anterioară mă ajută foarte mult. Mi-am dorit ca echipa de la ICR – cred că se vede că i-am imprimat o anumită dinamică – să-mi fie alături și să înțeleagă că, în următoarea perioadă, avem nevoie de proiecte în care să invităm oameni de cultură reprezentativi. Atitudinea pe care am preferat-o a fost nu aceea de a selecta dintr-o sumă de proiecte cîteva, în funcție de procedura legală, ci de a merge noi în întîmpinarea artiștilor români, de a-i căuta și de a-i invita să participe la evenimentele ICR. Poate că nu toți artiștii știu că ni se pot adresa, și de aceea este nevoie ca noi să ajungem la ei, în instituțiile în care lucrează, la expoziții, la tîrguri de carte, în atelierele lor, așa încît ei să știe că există o instituție, Institutul Cultural Român, care îi poate ajuta să fie cît mai vizibili în afara României. Acest fapt nu este ceva inedit –  în toată lumea, există practica vizitelor de documentare la teatre, la muzee, în galerii, pentru a detecta ceea ce este valoros și merită să fie promovat și în afara țării de origine. Știu că sînt artiști vizuali care lucrează direct cu marile muzee, în proiecte europene, în care Statul român nu e implicat. Asemenea artiști sînt o minoritate, dar și pe ei, și pe alții putem să-i sprijinim. În 20 de ani, eu, personal, ca artist, am colaborat doar de trei sau patru ori cu ICR. Au fost ani la rînd în care nu am colaborat cu ICR și, într-un fel, îmi pare rău; uneori nu aveam banii de avion necesari pentru prezența la o expoziție internațională unde fusesem invitată să expun. Asta trebuie să facă Institutul Cultural Român: să urce artiștii români pe scenele cele mai vizibile ale lumii.

Ne puteți da un exemplu de oameni pe care i-ați detectat și pe care vreți să-i urcați, cum spuneți, pe scenele cele mai vizibile?

Sînt zeci. Nu doar eu, ci întreaga mea echipă, atît cea de la sediul ICR din București, cît și cele de la reprezentanțele noastre din străinătate, avem permanent numeroase întîlniri cu oameni de cultură români, venim în întîmpinarea lor, îi cautăm propunîndu-le colaborarea. Deja aceste rezultate se văd – deschideți site-ul ICR și veți descoperi că oameni care n‑au mai colaborat niciodată cu ICR colaborează acum pentru că le-am dat încredere, pentru că i-am sprijinit prompt să expună, să fie prezenți la tîrguri de carte etc.

Ce este cu implicarea mediului academic în proiectele ICR?

Sînt universitari, sînt cercetători – nu doar din domeniul artistic – invitați la conferințe, dezbateri, congrese și care nu pot participa din lipsa banilor. ICR îi poate ajuta. Am avut întîlniri cu rectorii universităților din țară, cu alte personalități academice, pentru a le transmite un mesaj de susținere din partea ICR. Am fost invitată la o întîlnire a Consiliul Național al Rectorilor, unde am spus că inițiativele ICR sînt deschise și spre zona de cercetare. Această misiune este în legea noastră de funcționare. Avem performanță în zona tehnică, la saloane de inventică, de exemplu, pe care ICR trebuie să le aibă în vedere. Am concretizat cîteva proiecte la Politehnica București, la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, la Universitățile din Cluj, Timișoara și Constanța. Sînt multe propuneri de proiecte care au venit deja din partea universităților și sîntem alături de ei. Dacă acești oameni vor fi cunoscuți, vor exista nume mari din zona economică care vor dori să colaboreze cu ei. Totul este să îi susținem în eforturile lor de colaborare internațională. Mi-am propus să fiu o interfață între această performanță a tinerilor profesori și cercetători și mediul economic românesc și internațional.

Nu știu să existe oameni de cultură care să refuze colaborarea cu ICR

Spre deosebire de alți președinți de la ICR, dumneavoastră, doamnă Țuroiu, nu sînteți o natură conflictuală. Alți președinți se hărțuiau cu diverși creatori dîndu-le „lec­ții“ de comportament, punîndu-i la punct. Dumneavoastră n-ați declanșat nici un fel de dispută.

Și nici nu voi declanșa. Nu este treaba mea să mă cert cu nici unul dintre creatorii români.

Și nici nu ieșiți în presă cu opinii politice, să arătați care politician este bun și care este rău.

Treaba mea și a instituției pe care o conduc este să slujim cultura română, în integralitatea ei.

Ați fost propusă de majoritatea PSD-ALDE. După ce ați fost votată, sînt creatori români care să refuze să colaboreze cu ICR?

Nu știu să existe asemenea situații, nu știu să existe oameni de cultură care să refuze colaborarea cu ICR de cînd am devenit președinte. Toți cei care au venit cu proiecte valoroase au fost surprinși și fericiți să vadă felul în care mi‑am dorit să continui lucrurile extraordinare pe care le-a făcut ICR pînă acum. Chiar am definit această perioadă ca o tranziție constructivă. Cred că nu avem nevoie de sincope în această schimbare de viziune, de dinamică. Este o continuitate a celor mai importante proiecte care au fost derulate. Majoritatea proiectelor anuale – și din punctul de vedere al conținutului, și din cel al bugetării – se aprobă cu un an înainte. Aceste proiecte se fac împreună cu reprezentanțele noastre, împreună realizăm programul pentru anul viitor. Avem 300 de proiecte care au venit la București și le-am transmis către reprezentanțe, pentru a le discuta împreună, pentru a le selecta. În această toamnă vom aproba proiectele pentru anul viitor, proiecte care țin cont de strategia ICR, care este în legătură cu strategia de țară, cu strategia pe care Guvernul României, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii și Identiății Naționale, Academia Română au agreat-o pentru anul viitor, Anul Centenarului.

Sînt persoane la index, cu care ICR nu dorește să colaboreze?

Nu am avut nici o experiență de tipul acesta. Nu refuzăm nici o persoană sau instituție, nu există persoane „la index“. Către cei care au fost reticenți în primele săptămîni am dat acest semnal de colaborare, am sunat eu personal foarte multe asociații pentru a le asigura de sprijinul ICR. Au fost multe instituții românești și străine cu care am dorit să comunic și care, în primă fază, au subliniat că n-au avut niciodată un dialog cu ICR. Nu e o preocupare personală să cuantific cîte căi de dialog am deschis. Sînt preocupată de cîte proiecte bune rămîn, cîte proiecte remarcabile vom face, astfel încît să fie exemple de bună practică în viitor.

Știu că ați făcut o acțiune la Muzeul Național de Artă, Mesageri indentitari. Ce și‑a propus acel eveniment?

În iulie am organizat, la Muzeul Național de Artă, un prim eveniment de la preluarea func­ției de președinte al ICR, intitulat Mesageri identitari, în care au fost expuse tablouri din patrimoniul muzeului semnate Camil Ressu, Nicolae Grigorescu, Sava Henția, Nicolae Vermont, Ion Theodorescu-Sion, Ștefan Constantinescu, în care erau reprezentate personaje care poartă costume tradiționale românești, acesta fiind, de fapt, un eveniment dedicat simbolisticii veș­­mintelor naționale. Evenimentul a fost unul de diplomație culturală, avîndu-i invitați pe toți directorii institutelor culturale cu reprezentanțe în București, dar și ambasadori acreditați în România. Invitată specială a fost doamna Michèle Ramis, ambasadoarea Franței în România, care a venit la acest eveniment la doar o zi după ce depusese scrisorile de acreditare. Am ținut să fie prezent și domnul Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite. La întîlnire am invitat și directori de muzee din București și din țară, existînd acest fericit prilej să se întîlnească și să discute cu reprezentanții diplomatici și culturali de la București. Asemenea întîlniri ne ajută nu doar să găsim susținere, ci şi să identificăm proiecte, care, de atunci, continuă să vină pe adresa ICR. Avem evenimente mari de realizat, care nu sînt ale ICR-ului, sînt ale României.

România este țară invitată de onoare la Europalia, în 2019, un mare festival de artă, început în 1969, fiind cea mai mare manifestare culturală din Belgia. În fiecare an, o țară este invitată. În 2019, va veni rîndul României. Acolo, ne prezentăm și cu lucrări de patrimoniu, și cu lucrări de artă contemporană. Cum arată pregătirile pentru Europalia?

Am fost invitată la Bruxelles pentru discuții cu privire la stadiul pregătirilor României și la implicarea ICR în Europalia. Am avut o discuție cu echipa ICR Bruxelles și cu foarte mulți parteneri și prieteni pe care îi avem acolo. Am spus: „Voi merge la această întîlnire. Voi stabili un prim contact cu conducerea Europalia“. Reprezentanța ICR de la Bruxelles face o treabă foarte bună. Am vrut să-i susțin și să transmit un mesaj din partea președintelui ICR. Par­tenerii noștri belgieni de la Europalia au punctat faptul că își doresc să constate, din partea României, că pot avea siguranța că lucrurile discutate se și fac. I-am asigurat de prezența noastră constantă și continuă, i-am invitat în România. La întoarcerea acasă, am organizat o întîlnire cu reprezentanții tuturor instituțiilor românești  implicate în Europalia (Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii, ICR, muzeele de artă) și lucrurile sînt pe un făgaș normal. Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, a semnat de curînd Acordul cadru, în prezența tuturor celorlalte instituții implicate.

Ați recuperat întîrzierea pregătirii prezenței României la Europalia?

Acum pot spune că sîntem în timp. Asta n‑o spunem noi, o spun partenerii noștri de la Bruxelles. Voi merge anul acesta la deschiderea oficială Europalia, ediția din 2017, la care Indonezia este țară invitată. Vreau să văd, prin ochii președintelui și ai artistului, cum se desfășoară un astfel de eveniment. Europalia are o mare însemnătate pentru România, nu doar prin prisma anvergurii în sine a acestui festival internațional, ci și prin poziționarea sa în timp. Participarea României la Europalia începe în octombrie 2019 și va fi o continuare a exercițiului președinției rotative a României la Consiliul Uniunii Europene, ceea ce înseamnă o prezență foarte puternică a țării noastre în capitala Belgiei. Cu siguranță, 2019 va fi Anul României la Bruxelles. Strategia pe care eu o văd cu privire la aceste programe mari este cea de a crea continuitate, de a crea un fir roșu: Centenarul Marii Unirii, Sezonul România-Franța, președinția României la Consiliul Uniunii Europene, Europalia.

Am suplimentat sumele pentru traduceri, înclusiv pentru Leipzig, unde sîntem țară invitată de onoare

Ar mai fi și prezența României ca țară invitată de onoare la Tîrgul de Carte de la Leipzig. Acum vreo patru luni, îl întrebam pe fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, în ce constă prezența României, ce cărți vom avea pentru Leipzig, ce traduceri, ce evenimente. Lucrurile erau neclare. Știu că ați intervenit direct să se pregătească o serie de antologii din literatura română și să se aleagă cărți ale unor autori români ce vor fi traduse în limba germană. Ce ați făcut concret?

Institutul Cultural Român este partenerul principal al Ministerului Culturii si Identității Naționale, organizatorul acestui eveniment. Din primele zile ale mandatului meu, în numeroase interviuri, am subliniat că sînt preocupată de extinderea și de intensificarea activității de traducere și de prezența mult mai consistentă a României la tîrgurile internaționale de carte. Sute de titluri au venit pe adresa Centrului Național al Cărții, pentru diverse proiecte pe care le avem pe site. A fost obținut, în timp de două luni, statutul de țară invitată de onoare la Retiro, acolo unde am dori să creionăm un eveniment la granița dintre arte. Revenind la Leipzig, aș vrea să vă spun că, din prima lună a mandatului meu, am avut bucuria să primesc o delegație oficială a organizatorilor și am avut în vedere suplimentarea activităților de traducere, în anul bugetar următor, cu aproximativ 300.000 de euro. Am făcut toate demersurile necesare pentru a primi o suplimentare de o asemenea anvergură. În luna iunie am avut sesiunea prin care un juriu extern a ales titlurile care să fie traduse pentru Leipzig. Pe 13 octombrie, la Frankfurt, ICR va avea un eveniment în care va anunța în premieră titlurile care vor fi prezente la Leipzig. Sînt foarte atentă atît la conținutul și la prezen­ța noastră acolo, cît și la felul în care arată standul României în cadrul tîrgurilor de carte, fie ele la Retiro, la Leipzig sau la Chișinău, unde a fost o nouă ediție a Bookfest. Leipzig a fost o prioritate absolută, iar în Comitetul Director al ICR am aprobat finanțarea.  

Avem aceste titluri, pentru Leipzig, și antologii, și cărți de autor, este deblocată suma pentru traduceri. Credeți că ne încadrăm în termen, va fi timp ca toate aceste titluri să fie prezentate la Leipzig?

Noi nu avem posibilitatea unei finanțări multianuale. Am făcut demersuri la Ministerul Finanțelor pentru a putea pregăti, de pe acum, finanțarea integrală pentru Leipzig, din februarie 2019. Noi avem acum banii pentru plata traducerilor, avem răspunsurile pozitive ale editurilor germane, avem stabilite editurile germane şi traducătorii care lucrează pe texte.

Ce înseamnă implicarea ICR-ului în Sezonul România-Franța?

Sezonul România-Franța este un proiect complex, care se desfășoară începînd de anul viitor și se va finaliza în 2019. Practic, este un sezon care pune în valoare toate activitățile noastre culturale comune. Sînt peste 300 de proiecte care vor pleca din România către Franța și din Franța către România. În mod absolut fericit, acest sezon continuă proiectele pe care toate instituțiile le pregătesc pentru Centenar. Concret, am avut în ultimele patru luni zeci de întîlniri cu oficiali francezi, cu cei doi comisari, Andrei Țărnea și Jean Jaques Garnier, cu Institutul Francez, cu care desfășurăm foarte multe proiecte, inclusiv Luna Enescu la ICR.

Ce perioadă acoperă Sezonul România-Franța?

Sînt cîteva luni, care acoperă anii 2018 și 2019. Sezonul va începe în noiembrie 2018, cu proiecte românești în Franța. La Paris va fi gala de deschidere a acestui sezon, care se va întinde pe cîteva luni. Apoi vor urma alte luni cu proiecte franceze prezentate în România. Evenimentele nu vor fi doar la Paris și la București. Toate regiunile din România care vor transmite proiecte și se vor încadra în programul acestei ample manifestări vor fi prezentate în diverse regiuni din Franța. Sînt patru direcții: „Două țări cu culturi polivalente“, „Un secol de schimburi, de comuniune și identitate“, „Perioade ritmice de transformări în oglindă“, „Orașele de mîine și noi teritorii rurale“. Opinia publică trebuie să rămînă cu informația că, timp de patru luni, artiști români își vor prezenta creațiile în Franța. Acordul-cadru pentru sezonul România-Franța a fost semnat la București, între Bruno Foucher, președintele Institutului Francez, și ministrul Culturii de la acea vreme. Ministerul Culturii este coordonator și organizează evenimentul, alături de Ministerul Afa­cerilor Externe, Institutul Cultural Român, Minis­terul Turismului. Partea română este formată din toate instituțiile care pot propune proiecte pe aceste patru direcții și vă pot asigura că, în această perioadă, au avut loc zeci de întîlniri cu acest subiect.

Cum alegeți un creator român care să participe la Sezonul România-Franța?

În aceste zile este în lucru Hotărîrea de Guvern cu privire la desfășurarea acestui sezon. Imediat după Hotărîre, conform documentului interministerial tehnic care va fi semnat, vom avea evenimentele eligibile pentru fiecare dintre instituții. De exemplu, ICR nu poate finanța un proiect între două regiuni. După cum veți vedea și din Hotărîrea de Guvern, vom avea un comisar general – deja ales, este vorba despre domnul Andrei Țărnea –, vom avea un director artistic, vom avea directori pe fiecare domeniu în parte, care vor analiza propunerile care vin, dar vor și propune. Vom avea experți pentru fiecare domeniu în parte. Acesta va fi aparatul tehnic. Sunt convinsă că atît Sezonul România-Franța, cît și Europalia vor contribui la fructificarea unor schimburi culturale, care vor continua și după încheierea manifestărilor, pe o perioadă îndelungată.

Avem 400 de proiecte pentru Centenar

Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, a anunțat, miercuri, 4 octombrie, că deschiderea manifestărilor legate de Anul Cen­te­nar se va face la Teatrul Național București, pe 26 noiembrie. Cum va susține Institutul Cultural Român Anul Centenar?

Au fost create la ICR cîteva grupuri de lucru. Așa cum știți, Institutul Cultural Român are un plan anual, direcții și departamente care se ocupă de fiecare tip de acțiune, avem Direcția Generală Reprezentațe în Străinătate, Direcția Programe Interne, Direcția Românii din Afara Granițelor, Direcția Relații Inter­naționale. Este o diferență clară între numărul evenimentelor de anvergură în care ICR a fost implicat în ultimii ani și anvergura evenimentelor în care este implicat acum și în următorii ani. Institutul Cultural Român este parte în toate marile proiecte la nivel european și la nivel național. Este și cazul Cen­tenarului. Prin aceste grupuri de lucru, pentru fiecare eveniment de anvergură despre care v-am vorbit pînă acum, am creat o structură dinamică prin care să putem alege exper­ții ICR care vor lucra cu toate departamentele și vor face o selecție a tuturor proiectelor primite. În urmă cu cîteva zile, înainte ca Ministerul Culturii să fi făcut anunțul deschiderii Anului Centenar, ICR a participat cu grupurile de lucru la această ședință interministerială și am venit cu o listă de aproape 400 de proiecte, realizate direct cu artiștii sau în parteneriat cu Academia Română, cu uniunile de creație, cu foarte multe muzee. În funcție de finanțare, vom ști cîte evenimente vom susține noi, cîte vor fi finanțate din bugetul care va fi alocat suplimentar pentru proiectul Centenarului.  

Știu că, la momentul cînd ați devenit președinta ICR, erau mai multe reprezentanțe fără director sau cu personal incomplet. Din 18 reprezentanțe ICR, 6 nu au directori generali, situație întîlnită la Roma, Paris, Stockholm. Cînd veți rezolva această situație?

Situația pe care o știți, care durează, în multe reprezentanțe, de un an sau doi, este deja alta în acest moment. Este prioritar să avem echipe complete, formate din oameni care cunosc limba țării respective, oameni tineri, dinamici, oameni cu experiență în organizarea unor evenimente de anvergură. Am avut ca prioritate completarea acestor echipe. În acest moment, procedura își urmează cursul și în foarte scurt timp, cu ocazia audierilor care vor avea loc în Parlament, la comisiile reunite de Cultură și de Politică Externă, vor fi prezentate toate propunerile pentru posturile de la reprezentanțele ICR.

Cînd credeți că vor fi aceste audieri și cînd vom cunoaște numele celor propuși?

Cît de repede, în funcție de programul Parlamentului, într-o săptămînă sau două. Propunerile există, ICR a făcut nominalizările, acestea au plecat spre avizare la Ministerul de Externe și la Ministerul Culturii, iar cu ocazia audierilor din Parlament veți cunoște și numele celor propuși. De asemenea, am avut întîlniri și cu cei din conducerea Academiei Române, pentru a desemna persoanele pentru Veneția și Roma. Aș remarca faptul că Institutul Cultural Român colaborează excepțional cu toate instituțiile ce avizează aceste propuneri.

Doresc să figureze cît mai des numele lui Dan Perjovschi în programele ICR

Revin, în final, la o declarație făcută de dumneavoastră la audieri, cînd ați spus că Dan Perjovschi n-ar putea fi susținut de o instituție de stat ca ICR, el neagreînd colaborarea instituțională. În acest moment, Dan Perjovschi ar putea colabora cu ICR?

Am avut mai multe mesaje pentru Dan Perjovschi, pe care îl apreciez pentru toată activitatea sa artistică. În proiectele ICR îmi doresc să figureze cît mai des numele Dan Perjovschi și Lia Perjovschi. Este o dorință a mea, și am făcut publică această dorință, aceea de a avea o colaborare cu toți artiștii români, pentru că publicul din diverse țări, unde avem reprezentanțe, este diferit, ni se solicită proiecte care pun în valoare patrimoniul sau proiecte care pun în valoare arta modernă și contemporană. Am susținut în multe interviuri că sînt deosebit de atentă la promovarea industriilor creative românești. România este țară invitată la Vienna Design Week, spre exemplu. Îmi doresc să înțeleagă toată lumea că artiștii colaborează nu cu președintele ICR, ci cu instituția, care este o interfață autentică a artiștilor români cu cele mai prestigioase scene sau muzee, instituții muzicale. Am dorit să fiu prezentă la cît mai multe evenimente, în România și în afară, ca să pot să identific cele mai bune oportunități și cele mai bune proiecte care satisfac gusturile publicului din țara respectivă.

Doamnă președintă, cît contează România culturală pe plan european și prin ce?

Cred că nu așteptați doar un răspuns sincer, ci unul care să cuantifice această prezență. Contează cultura română pe plan european? Presupunînd că există doar proiectele menționate mai sus, în care România este partenerul Franței și al Belgiei, sau partenerul Filarmonicii din Londra, cred că am putea răspunde fără dubii: România culturală contează la nivel european. Adăugați toate celelalte proiecte desfășurate în celelalte reprezentanțe și cred că putem ajunge mai aproape de un răspuns. Este foarte important să fim prezenți pe piața culturală din Europa și nu numai, avem ceva de spus și de arătat. Nu aș exagera rolul nostru cultural pe plan european, dar nici nu l-aș diminua. Românii au tendința de a diminua acțiunile lor, de a minimaliza evenimentele. Invit pe oricine dorește să fie alături de Institutul Cultural Român, să creștem impreună vizibilitatea acțiunilor noastre pe plan european. La 100 de ani de la Marea Unire, nu este important doar să întocmim o listă de proiecte, ci este important să dăm un mesaj partenerilor noștri din străinătate că sîntem uniți, că avem un mesaj cultural consistent, coerent și să fim prezenți acolo unde contează.

 

Interviu realizat de Ovidiu ȘIMONCA