Inteligenţă sau înţelepciune?

Doi termeni des folosiţi, dar nici unul nu se bucură de o definiţie general acceptată. Chiar m-am amuzat citind în faimoasa Encyclopaedia Universalis (Paris, 1968, vol. VIII, p. 1.081) o definiţie a inteligenţei, foarte generală, formulată cu tot farmecul, ironia şi scepticismul spiritului francez: „Inteligenţa reprezintă funcţia prin care omul a încercat să se definească pe scara vieţuitoarelor, adică să se situeze în raport cu inferiorul său, animalul [sic!], şi în raport cu superiorul său, divinitatea“. Şi, mai departe: „În tradiţia Occidentului, omul s-a considerat întotdeauna ca participînd la două regnuri («înger şi fiară»), dar, cum înrudirea sa cu divinul e mai puţin manifestă decît apartenenţa la regnul animal, el s-a străduit permanent să stabilească ce îl deosebeşte de animale şi ce îl apropie de divinitate“. Desigur, aceasta nu este o definiţie specifică. J. Guilford a inventariat circa 400 de definiţii! Voi aminti doar cîteva, nepretenţioase: „aptitudinea unei fiinţe vii de a se adapta la situaţii noi“ sau „facultatea de a adapta mijloacele la scopuri şi de a sesiza raporturi dintre obiecte şi fapte mai poate fi percepută ca exprimînd capacitatea de a trata informaţia pentru atingerea unor obiective“.   O dată crucială în psihologie a constituit-o contribuţia lui Alfred […]