INTERSECŢII. Acasă, în străinătate
- 12-05-2011
- Nr. 574
-
Michael FINKENTHAL
- Rubrici
- 0 Comentarii
Nu ştiu dacă acest titlu este original sau dacă l-am mai văzut pe undeva: în orice caz, la aceste cuvinte m-am gîndit aseară, în drum spre casă, după o splendidă zi de primăvară petrecută în Washington DC. La invitaţia unor buni prieteni, ne-am dus să ne plimbăm împreună prin Georgetown şi să vizităm faimoasa Dumbarton Oaks Garden. Am petrecut o zi întreagă într-o ambianţă cum nu se poate mai europeană, în cel mai american oraş al Statelor Unite. Grădinile au fost plănuite după Primul Război Mondial de către Beatrix Farrand pentru cuplul Mildred şi Robert Woods Bliss, colecţionari de artă şi mecenaţi. El fusese ofiţer şi diplomat de carieră, ea, moştenitoarea unei mari averi. În afara splendidei grădini şi a muzeului de artă bizantină şi precolumbiană, pe un teritoriu de aproximativ 16 acri de pămînt, donat în 1940 Universităţii Harvard, se extinde o minunată bibliotecă plină de cărti rare, înconjurată de cîteva clădiri anexe care adăpostesc o excepţională colecţie de documente istorice medievale. Pe o placă de marmură lîngă intrarea în muzeu, vizitatorul poate citi un mesaj lăsat de Mildred Bliss posterităţii, care începe cu cuvintele Those responsible for scholarship should remember that the humanities cannot be fostered by […]