INTERSECŢII. Amintiri, amintiri…

În curînd se vor împlini trei ani de la dispariţia lui Leon Volovici. Greu de crezut. Mă uit la o fotografie din 1996: stăteam la masă într-un restaurant italian din Queens N.Y., împreună cu pietenul nostru comun, Bill Kluback. Leon venise în America la o conferinţă, cred, eu eram în an sabatic, tot acolo. Eram toţi trei zîmbitori, nu chiar tineri, dar plini de proiecte şi de optimism: credeam cu toţii într-un viitor „roditor“. Leon era mulţumit la Ierusalim, la Institutul de Cercetări de pe muntele Scopus, care avea ca scop principal studiul antisemitismului, şi publicase cu puţin înainte – în sfîrşit – Jurnalul lui Mihail Sebastian. Lucram împreună cu Monique Jutrin la nou creatul Buletin de Studii „Benjamin Fondane“, şi activităţile legate de poetul-filozof, român-francez, dădeau roade într-adevăr, în România, în Israel, în Franţa. Bill, care era mai în vîrstă decît noi, scria cu înfrigurare, publicînd carte după carte, ca şi cum ar fi (pre)simţit că, undeva, Parcele hotărîseră să-i acorde doar încă trei ani. În volumul său de memorii intitulat De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi (1.), Leon meţionează întîlnirea noastră şi scrie, că împreună cu Moshe Idel, am reprezentat pentru el o punte între universul cultural […]