INTERSECŢII. Back to the future

Atrecut vara şi, cu ea, iluzia lui dolce far niente. Se pare că de undeva, dintr-un trecut imemorial am moştenit ideea că în lunile de vară, sîntem mai puţin activi, mai puţin tracasaţi, pe scurt, că vara reprezintă o interminabilă vacanţă. Singura dilemă pe care o confruntăm fiind aceea a alegerii între mare şi munte. Poate că aşa a fost odată, poate că şi astăzi mai sînt locuri unde lunile iulie şi august numără şaizeci de zile de inactivitate cvasitotală (Franţa? Poate de aceea s-a „topit“ tocmai acolo guvernul zilele trecute?).   A fost o vară caldă (şi la propriu, şi la figurat), care ameninţă, avînd în vedere tulburările climaterice şi incertitudinile politice, să invadeze atît toamna, cît şi iarna. Am încercat să lucrez la mai multe proiecte în mod simultan, de multe ori însă căldura excesivă şi/sau consecinţele unor excese nenaturale, produse de acel mereu surprinzător amestec de prostie omenească şi de rea-credinţă, m-au blocat. Mai mult sau mai puţin total. De ambele părţi ale oceanului.   Am petrecut o parte din lunile de vară în America, o alta în Israel. În America am fost uimit de cît de puţin înţeleg localnicii Orientul Mijlociu, apoi, în Israel, am înţeles […]