INTERSECŢII. Comentarii oblice pe teme de actualitate

Un bun prieten, cu care purtam recent o conversaţie pe e-mail pe tema relevanţei avangardei, îmi scria: „Se cuvine investigată avangarda din acelaşi motiv pentru care se cuvin încă investigaţi Dante sau Homer, de pildă. De ce cred că nu mai e de actualitate? Pentru că proiectul avangardist avea ca ţintă revoluţia (la toate nivelurile), avangardistul, cum l-a definit cel mai bine Ionesco, era «opozantul faţă de sistemul existent», duşmanul prezentului şi nu apologetul său. Acest spirit de frondă nu mai există astăzi decît, eventual, sub forma unor pseudononconformisme de operetă (care, desigur, nu mai au nici o miză politică)“.   Dar într-un sistem democratic stabil, schimbările structurale nu se produc prin revoluţie, ci prin modificări gîndite şi drămuite cu grijă, ajustate şi adaptate necesităţilor impuse de situaţiile concrete în desfăşurarea lor. Interese diverse se confruntă şi arbitrii sînt, de multe ori, şi jucători pe terenul unei realităţi aparent haotice. Mi se va spune că de la Barthes şi Foucault încoace, ştim că prima propoziţie nu e adevărată (şi, dacă nu eram convinşi, a venit Bourdieu şi ne-a lămurit definitiv) şi cea de a doua este de-a dreptul absurdă, deoarece nici un joc în care arbitrii sînt implicaţi efectiv nu […]