INTERSECTII. Conversatie imaginara cu Mihai Sora

Scriam in intersectia trecuta ca, nevenind la Bucuresti la inceputul lui noiembrie, asa cum planuisem, am ratat citeva intilniri pe care le prevazusem si le asteptam cu nerabdare. Una a fost aceea cu Mihai Sora; sperasem sa reusesc sa-i spun „La multi ani!“, de vive-voix, si sa ciocnim un pahar poate chiar in apartamentul de pe strada Michelet. Ne-am intilnit vara trecuta in Alpii Maritimi la conferinta anuala a Societatii „Benjamin Fondane“, la Peyresq. N-am avut la mine lista lunga de intrebari pe care o pregatisem cu doi-trei ani in urma la Ierusalim, dupa o prima lectura a Dialogului interior. Mi se parea, de asemenea, nepotrivit sa-l interoghez ca un „reporter cultural“ care, fericit ca s-a regasit linga o celebritate, se napusteste asupra victimei cu clisee de genul „inainte de a ajunge la Paris, cine v-a influentat mai mult, Nae Ionescu sau Lucian Blaga?“. Si totusi, intrebarea ma preocupa enorm. Incepusem sa adun material pentru cartea despre „existentialismele romanesti“ si era firesc sa-l includ pe Mihai Sora, cel putin pe cel din anii parizieni, printre filozofii existentei. „Ai existentei“ si nu „existentialisti“ in sensul sartrian sau heideggerian al cuvintului. Nu e aici locul sa intru in detalii in ceea ce […]