INTERSECŢII. Cu Cioran la Sibiu

Imediat după 1990, Ion Dur a lansat ideea unor reuniuni periodice pe teme cioraniene; cîţiva ani mai tîrziu, profesorul belgian Eugène van Itterbeek, stabilit în România încă dinainte de ’89, a preluat ştafeta şi, vreme de şaisprezece ani, a organizat la Sibiu, în fiecare lună mai, un Colocviu Internaţional „Cioran“. Tradiţia a fost continuată de elevii şi elevele acestuia după moartea sa, survenită în 2012; anul acesta, tema aleasă a fost legată de „prezenţa morţii în opera şi în viaţa lui Cioran“. Sau cel puţin aşa am interpretat eu semnificaţia titlului general sub care s-a desfăşurat întîlnirea noastră, dintre 7 şi 9 mai, Cioran şi moartea. Subiect dificil, care obligă la un efort deosebit, uneori poate peste puterile participanţilor, deoarece cele două, opera şi viaţa, trebuie considerate mereu împreună în abordarea unei asemenea teme. Dacă, însă, „adevărata“ biografie a autorului în cauză rămîne (chiar şi parţial) inaccesibilă, putem să ne raportăm doar la prima parte a binomului de mai sus. Cioran a scris enorm de mult despre totala lipsă de noimă a vieţii şi despre semnificaţia adîncă a morţii, despre neant, abis şi chiar şi despre absurd, dar ceea ce a crezut el cu adevărat despre toate acestea şi cum […]