INTERSECŢII. Despre concepte şi idei pe cale de dispariţie
- 19-03-2015
- Nr. 764
-
Michael FINKENTHAL
- Rubrici
- 1 Comentarii
Scriam în „Intersecţia“ trecută despre conflictele care se nasc între generaţii, conflicte „verticale“ adesea explicabile printr-un „defazaj“ cultural sau prin incompatibilităţi provocate de lipsa unui bagaj conceptual comun. Există, desigur, şi conflicte „orizontale“, născute în sînul unui grup mai mult sau mai puţin omogen cronologic, disputele fiind în acest caz provocate de opinii şi credinţe diferite, uneori chiar diametral opuse. În sfîrşit, combinînd vectorial cele două tipuri de conflicte, ajungem la cele pe care le-am putea numi „diagonale“, unde vîrstele preopinenţilor sînt amestecate, iar dialogul devine confuz din cauza multitudinii de concepte şi de idei vehiculate. Mi se va spune că abundenţa ideilor şi a conceptelor nu reprezintă un impediment, ci, dimpotrivă, un avantaj în aceste dispute. Observaţie justificată, cu condiţia ca noţiunile şi construcţiile intelectuale bazate pe acestea să fie comune pentru cei implicaţi în dialog. Trăim însă într-o lume în care acest deziderat nu mai pare a fi valabil. De vină este timpul, acest diavol care schimbă mereu cursul lumii şi, odată cu acesta, şi pe acela al fiecăruia dintre noi. Abia apucăm să ne facem o idee despre lumea în care trăim, bazată pe cele cîteva zeci de noţiuni şi de sintagme pe care, cu mare […]
Rezonez deplin cu observațiile de final ale Domnului Michael Finkenthal. Răutatea și cruzimea disputelor politice și, aș adăuga, nu doar a acelora politice sunt groaznice. Responsabilitatea celor care constituie puterea simbolică – y compris intelectuali etc. – este mai mare decât admitem, de regulă. Nu cred că doar plictisul explică deversările de ură, frustrare, prostie, violență. Nemulțumirea este constitutivă speciei umane. Dacă firile delicate sublimează nemulțumirea în contemplație, melancolie, nostalgie, creație, oamenii complexați, grosieri, marcați degradant de prejudecăți își metabolizează nemulțumirea ontică în agresivitate și ură de sine, dar și a celorlalți, diferiți. Democrația eșuează cu fiecare cetățean care nu reușește să se autoeduce. Pesimismul este victorios ori de câte ori războiul – legitimare a absurdului – se manifestă istoric. Spiritualitatea rămâne o fata morgana, în vreme ce violența capătă prestigiul fatalității.