Intersecții. Despre reverberații și moșteniri

E greu să rămîi un „observator“ cantonat exclusiv în domeniul cultural, într-o atmosferă saturată de vaporii unui combustibil explosiv, constituit din fragmente de discurs politic amestecate cu considerente economice, abundent condimentate cu boabe de mesianism religios. Mi se va obiecta că a fost dintotdeauna cazul şi că o asemenea constatare nu face decît să confirme Eclesiastul, cu al său  „nu e nimic nou sub soare“. Doar că înţeleptul care a scris acest text nu ştia nimic despre modernitate, postmodernitate şi postumanismul care va veni în urma lor.  Asta deoarece, în ciuda faptului că a fost un acceptabil cunoscător al pendulărilor dialectice şi că s-a dovedit capabil a face diferenţa între text şi context, nu i-a trecut prin minte că omul ar putea fi uman, adică perfectibil. Adevărat, politicul, economicul şi credinţa în divinitate au stat întotdeauna pitite, mai mult sau mai puţin invizibile, în mai toate cotloanele vremurilor. Eroii şi eroinele miturilor şi ale tragediilor Greciei Antice au fost oameni cu destine excepţionale, dar nu încă „umani“. Mult mai tîrziu, în modernitate, de la Shakespeare şi pînă la enciclopediştii secolului al XVIII-lea, modelele noastre şi-au mutat lăcaşul în centrul universului, devenind astfel… umani. Într-atît încît au început să considere politicul, […]