Intersecţii. Destin, nu destinaţie

Am citit dintr-o răsuflare romanul recent, publicat de Vasile Igna, Ora închiderii. Cartea, aparută recent la Editura Cartea Româ­nească, are ca motto un citat din Wittgenstein (Tractatus Logico-Philosophicus) care m-a intrigat: „Dacă prin veşnicie nu se înţelege o durată de timp infinită (endless temporal duration, în original), ci atemporalitate (timelessness), atunci trăieşte veşnic cel care trăieşte în prezent“. Înaintea frazei citate în motto, Wittgenstein, în al său Tratat, observa că sfîrşitul nostru nu reprezintă un eveniment care aparţine vieţii: „Death is not an event in life. Death is not lived through“ . Această constatare îl conducea la distincţia dintre endless temporal duration şi timelessness; dar, în acelaşi timp, şi la concluzia simplă că o poveste care narează într-un mod convingător vieţile şi moartea personajelor implicate este povestea unor destine. Roman „filozofic“ deci? Titlul, precum şi ilustraţia copertei, o reproducere a picturii lui Fra Angelico Grup de îngeri, par într-adevăr a sugera o deschidere înspre metafizică; dar sub titlul romanului apare, în paranteză, şi cuvîntul „anabasis“,  ceea ce poate fi interpretat şi ca o aluzie la un posibil roman istoric (dacă ne duce gîndul mai degrabă la scrierea lui Xenofon decît la poemul lui Saint-John Perse). Pe măsură ce înaintam în […]