INTERSECŢII. Dilemele lui Belphegor

Cartea lui Julien Benda a fost scrisă înainte de izbucnirea Primului Război Mondial (şi re-publicată apoi în 1946, cu anumite modificări şi actualizări). În prefaţa la prima ediţie (1918), autorul observa că trauma războiului nu a dus la o modificare profundă a atitudinii consumatorului de artă faţă de esenţa fenomenului artistic: „On ne voit pas d’ailleurs pourquoi la guerre … serait propre à transformer les cultures et changerait des homes qui ne poursuivent dans l’art qu’une occasion d’émoi …“ (Belphegor, Paris: Emile – Paul Frères, 1947, p. VI). Arta rămîne detaşată de raţional, publicul fiind dominat de puternice tendinţe romantice: Benda vorbeşte despre o pasiune a societăţii franceze contemporane pentru ceea ce el numea, „le trouble mystique“. Cine joacă rolul lui Belphegor aici? Autorul, care încearcă să-şi convingă cititorii să abandoneze doxa (opinia) în favoarea unei episteme (adevărul bazat pe cunoaşterea raţională). Sau cititorul care, rămînînd neconvins, îl face pe autor ridicol de inactual chiar şi în anul de graţie1918. Belphegor, ne spun enciclopediile, este un demon al tentaţiei: el invită la o cercetare aplicată care poate aduce glorie, dar mai cu seamă îmbogăţire, pentru a ne abandona apoi pradă lăcomiei, corupţiei şi concupiscenţei. Cartea lui Julien Benda descrie confruntarea […]