INTERSECŢII. Din nou despre intelectualii publici

  • Recomandă articolul
Am scris în „intersecţia“ precedentă că, printre (multe) altele, „situarea în context“ şi „definirea intenţiilor“ intelectualului public reprezintă elemente esenţiale ale discuţiei. Dacă mai era nevoie, articolul Iuliei Popovici de acum două săptămîni („Intelectualul public faţă cu reacţiunea“), precum şi replica doamnei Carmen Muşat la articolul publicat de H.R. Patapievici în Evenimentul zilei ilustrează şi confirmă din plin constatarea de mai sus.   Ce înseamnă însă, mai exact, „situarea în context a intelectualului public“? Un tip de situare este acela care priveşte poziţia intelectualului în societate, în modul cel mai general. În anii Republicii de la Weimar, de exemplu, într-o Germanie consumată nu doar de război, ci şi – sau mai cu seamă – de consecinţele acestuia, un artist, Franz W. Seiwert, devenit intelectual public, se autopoziţiona ca aparţinînd „claselor exploatate“: „intelectualii nu pot produce nimic într-un mod care să fie total independent de voinţa claselor exploatatoare“. Discursul său era evident marxist, dar de la Gramsci şi Şcoala de la Frankfurt şi pînă la Marcuse şi Jameson s-au spus multe lucruri interesante în acest sens (au venit apoi neomarxiştii francezi şi cei care au plecat de la poziţiile acestora, adăugînd ingrediente existenţialiste, structuraliste sau, mai tîrziu, deconstrucţioniste şi postmoderne, şi […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }