INTERSECTII. Intersectia dintre Adorno si Sartre
- 24-11-2005
- Nr. 296
-
Michael FINKENTHAL
- Rubrici
- 0 Comentarii
In luna noiembrie, Observatorul cultural a comemorat doua mari personalitati ale gindirii filozofice a secolului XX: Jean-Paul Sartre si Theodor Adorno. Cind, in urma cu mai bine de o luna, am auzit ca cei doi ginditori sint „in program“, prima mea reactie a fost: „nu cred ca am ce sa scriu despre ei“. Sartre este prea polimorf, mi-ar fi greu sa ma concentrez asupra unui subiect specific, iar Adorno, asa cum l-am descoperit in corespondenta cu Walter Benjamin, mi-a displacut atit din punct de vedere al caracterului sau, cit si in plan intelectual. Doua lucruri m-au facut insa sa-mi schimb parerea: in multe articole despre Sartre (si alti ginditori de „stinga“) publicate in ultimii ani in presa culturala, am observat o tendinta inspre „ostracizare“, o respingere a operei – atit partea filozofica, cit si cea literara – motivata mai curind de optiunile politice ale autorului, decit de o analiza in profunzime a continutului ei. Situatie care sugereaza o paralela cu dificultatile legate de discutia raportului dintre adeziunea politica a autorului si valoarea stiintifica sau artistica a operei sale, in cazul unor scriitori si ginditori romani identificati in interbelic cu dreapta politica. Dezbaterile in jurul lui Eliade, Cioran, Nae Ionescu si […]