INTERSECŢII. Între hibernare şi astenia de primăvară

Chiar şi într-o lume puternic influenţată de media şi de Internet, iarna aduce cu ea o scădere a ritmului activităţilor cotidiene. Se instalează în noi o torpoare, un fel de diminuare a vitalităţii (impusă uneori, ce-i drept, din afară, de frig, de viscole şi de înzăpeziri), însoţită adesea de sentimentul difuz al dorinţei de a hiberna, de a rămîne, pentru o vreme, cel puţin, în şi cu noi înşine. Nu ştiu la ce visează urşii în bîrlogul lor, în decursul iernii, însă noi, fiinţe cu tendinţe nevrotice, ne regăsim adesea suspendaţi între contemplaţie şi reverie. Cum temperatura corpului nu scade, în această stare de hibernare umană, ne continuăm ocupaţiile obişnuite: cufundaţi în fotolii şi înveşmîntaţi în haine groase, răsfoim presa, citim (fără multă convingere) o carte, navigăm pe Internet sau trecem nepăsători de la un canal la altul, pe televizoarele noastre din ce în ce mai digitale. Şi ne gîndim la ceea ce a fost şi la cum ar fi putut să fie şi de ce, de cele mai multe ori, nu a fost să fie aşa cum ar fi trebuit să fie. După o ciorbă fierbinte la prînz, ne consolăm cu gîndul că lucrurile sînt aşa cum sînt şi […]