INTERSECŢII. Lecturi estivale (IV)

Citesc Kierkegaard; nu se poate! Serios, e vară, ce fel de „lectură estivală“ e asta? Este ca şi cum ai sta cu un pahar plin de whisky (sau ţuică), la zece dimineaţa, în bătaia soarelui, pe plajă. Adevărat, dar pregătesc o comunicare pentru o conferinţă care va avea loc în septembrie, şi în septembrie nu va mai fi aşa de cald. Volumul lui Daphne Hampson, Kierkegaard: Exposition and Critique (Oxford University Press, 2013), pe care-l am în faţă, începe cu o introducere intitulată „Why read Kierkegaard?“. Într-adevăr, de ce să-l (mai) citim astăzi pe Kierkegaard? „Lectura lui Kierkegaard ne dezvăluie o întreagă lume“ (reading Kierkegaard opens out a world), observă de la bun început doamna Hampson, teolog (astăzi) la Oxford, specialistă în postcreştinism şi în relaţia dintre feminism şi teologie.   Dar marea ei pasiune a fost – şi a rămas – Kierkegaard, „un autor eclectic şi versatil, care a avut multe de spus în diverse domenii: teologie, natura discursului filozofic, etică, noţiunea de individualitate, politică şi relaţii interumane“ (p. 1). Danezul însuşi avea dubiile sale cînd nota în Jurnal: „Scrie. Pentru cine? Pentru cei care au fost, pentru morţii pe care-i apreciezi. Mă vor citi? Nu“ (citat de Daphne […]