INTERSECŢII. Lecturi estivale (V)
- 30-08-2013
- Nr. 688
-
Michael FINKENTHAL
- Rubrici
- 1 Comentarii
Cu îngăduinţa cititorului, voi mai continua puţin cu Kierkegaard. Şi asta pentru că întrebarea lui „de ce îl citim pe K.?“ este legată în mod intim de cea a actualităţii sale. Or, danezul a scris un text intitulat Lumea de astăzi, care poate fi utilizat – probabil, cu folos – într-o încercare de a stabili relevanţa autorului pentru cititorul post-postmodern. Eseul menţionat începe cu propoziţia: „Lumea în care trăim este în esenţă una a înţelegerii şi a reflecţiei, (o lume) lipsită de pasiune“ (The Present Age, ediţia Torchbook, New York, Harper, 1962; traducerile citatelor care urmează îmi aparţin). Putem fi de acord cu autorul, dacă aplicăm observaţia kierkegaardiană lumii occidentale contemporane (în care este inclusă, bineînţeles, şi România), lume în care, într-adevăr, totul pare a fi supus unui proces de nesfîrşită deliberare. Astăzi, observa ironic Kierkegaard în 1846, şi un sinucigaş moare mai degrabă în decursul unui asemenea proces decît reflectînd asupra disperării care-l împinge înspre neant. Atîta reflecţie ar trebui să (con)ducă la acţiune, acţiunea, la rîndul ei, la schimbări radicale („revoluţionare“, scrie autorul; eu ezit să folosesc uneori cuvinte sau sintagme care readuc în memorie o limbă de lemn pe care ne străduim să o uităm. Din acelaşi […]
ca *nu imi veti raspunde*, incerc de-a face n *rezumat* al tezei Dvs.
Pe scurt, pareti a deplange, dimpreuna cu K., sa-i spunem, ”subtierea” implicarii afective in ”prizarea lumei”. Daca am gresit, sa mi-o scrieti.
Si, totusi, io un nea, va chiar intreb: cam *care e chiar pozitia Dvs.*? Ca, ma cam scuzati, nu-mi e prea clar.
Dvs., chiar, cam *ce* credeti? Ca noi (moa, presupun ca si *altii* care *nu* prea re-actioneaza, ca vaz zero replici) ne-am cam saturat de ”comentarii” docte, *fara de implicare*?
Nea Marin