INTERSECTII. Musil si dialogul intern

Am pomenit adesea in „intersectiile“ precedente de dialog si de efectele potential nocive ale incapacitatii de a dialoga. Socrate l-a transformat intr-o metoda extrem de eficienta in cautarea acelei himere pe care am numit-o, pina mai deunazi, adevar. In lumea noastra postmoderna, am renuntat la ea cu un fel de bucurie perversa, pentru a constata insa destul de repede ca diversele substitute s-au dovedit a fi – in majoritatea cazurilor – deceptii amare. Uneori, dialogul intre cele doua culturi, de care vorbeam in ultimele doua „intersectii“, este intern, se produce in interiorul uneia si aceleiasi persoane. Este, printre multe alte exemple, cazul lui Robert Musil. Il cunoastem gratie opusului sau in doua volume, Omul fara calitati si, poate intr-o mai mica masura, prin volumul mai modest, dar nu mai putin dens, Nefericirile elevului Törless. Mai putin cunoscut este poate faptul ca acest mare scriitor german, contemporan al lui Hesse si al lui Thomas Mann, si-a inceput cariera ca asistent la Politehnica din Stuttgart. In 1903 a abandonat acest post promitator pentru studii de filozofie si psihologie la Universitatea din Berlin, studii pe care le va incorona cu un doctorat intitulat Beitrag zur Beuerteilung der Lehren Machs (obtinut in 1908). Acelasi […]