INTERSECŢII. Paul Celan şi grupul suprarealist Infra-Noir

S-a vorbit mult despre Celan zilele acestea, cu ocazia publicării primului volum din Opere, tradus în limba română la Editura Polirom (vezi Observator cultural, nr. 776 şi nr. 777, din iunie a.c.). În monografia sa despre Paul Celan, publicată în 2007, Mircea Ţuglea observa că poetul german este în mare măsură reprezentativ şi în contextul avangardei româneşti postbelice1. Chiar dacă Celan nu a afirmat o afiliaţie suprarealistă pentru perioada petrecută la Bucureşti, între 1945 şi 1948, în decursul căreia a publicat în limba română (Marin Mincu susţinea că poemele au fost scrise în limba germană pentru a fi autotraduse mai apoi, în vederea publicării), această poezie se dovedeşte a fi foarte apropiată de cea scrisă, în acei ani, de autorii grupului Infra-Noir, Gherasim Luca, Paul Păun, Gellu Naum, Dolfi Trost şi Virgil Teodorescu (vezi, în afară de volumul menţionat mai sus, şi cărţile pe teme celaniene ale lui Petre Solomon, Andrei Corbea, John Felstiner, Israel Halfen şi alţii; chiar şi traducătorul unei mici colecţii de poeme, publicate în limba engleză de Editura Green Integer, în SUA, în 2003, James Brook, abordează acest subiect). Poate că şi mai semnificativă este observaţia lui Ţuglea referitoare la faptul că poemele lui Celan au […]