INTERSECŢII. Poezia este trăire transcendentală (I)

În iulie 1993, Solo Har-Herescu, cel care, în urmă cu aproximativ un deceniu, publicase în Tel Aviv un volum intitulat Generaţia de sacrificiu, îi adresa poetului Şesto Pals cîteva întrebări, în pregătirea unui al doilea volum. Prima era legată de „dispariţia poetului“: „Domnule Şesto Pals, v-aţi dat la fund (!)… Trăiţi oarecum retras, izolat… Ce se întîmplă?“. „Scrieţi, sînt convins de asta“, observa Herescu în continuare, „de publicat însă, mai puţin!… De ce?“ După aceste întrebări de „poziţionare“, urma una mai… filozofică: „Timpul, în scurgerea sa, aşterne în mers rugina, continuîndu-şi circuitul său spre infinit. Ce părere aveţi despre timpul creaţiei artistice, al afirmării şi uitării?“.   I-au trebuit lui Şesto Pals mai bine de două luni să răspundă la cele patru-cinci întrebări puse de Har-Herescu. Între mormanele de foi volante îngrămădite în cutiile în care erau adunate vraişte nenumăratele caiete şi dosare rămase în urma poetului, am găsit nu mai puţin de cinci versiuni ale tentativelor de răspuns la întrebările de mai sus. Unele ciorne conţin doar începutul scrisorilor neterminate, altele doar răspunsuri la unele dintre întrebările puse, nu neapărat în ordinea lor în chestionar. De la bun început însă, poetul refuză în mod categoric, în toate aceste fragmente, […]