INTERSECTII. Scriitorul si politica (I)

Anul acesta, sarbatorile de Pasti au cazut tirziu si parca si primavara a intirziat sa-si faca aparitia la Ierusalim. De obicei, in a doua jumatate a lui aprilie incepe sa se simta adierea verii, iar la inceputul lui mai poti sa-ti ingropi deja umbrela. De obicei. Nu insa si anul acesta. Acum e frig la Ierusalim, cerul e acoperit, vintul suiera neintrerupt si, minunea minunilor, din cind in cind ploua. La micul teatru gazduit de un fost han turcesc renovat, nu departe de zidurile orasului vechi (era singurul han din afara zidurilor in vremea ocupatiei otomane), se joaca Ionesco. Un fel de potpuriu bazat pe Cintareata cheala, Scaunele si fragmente din Rinocerii. Spectacol teatral bun dar prea caricatural, prea burlesc si putin prea strident pentru a fi pe placul meu. Poate ar fi trebuit sa alegem alternativa, un concert-spectacol Rigoletto. Cladirea veche de piatra, mult mai primitoare decit enorma sala de concerte din palatul modern construit in anii saizeci chiar la intrarea in Ierusalim (unde este gazduit la fiecare doi ani si faimosul Tirg international al cartii), a determinat alegerea. Impreuna cu ploaia marunta care te impinge sa cauti adapost mai curind intr-un han turcesc decit intr-un enorm „lacas al […]