INTERSECTII. Tentaţia teoriei

De cîte ori încercăm să punem ordine în gîndurile noastre, ne îndreptăm privirea înspre teorie. La fel cînd vrem să înţelegem observaţiile făcute asupra lumii înconjurătoare sau propriile noastre reflecţii şi sentimente. „Teorie“ însemnă, la origine, „contemplare“, dar a contempla se dovedeşte a nu fi suficient; mai e nevoie de ceva care e de natură, aşa cum spuneam, să sistematizeze lucrurile. Dacă acest proces se numeşte „teorie“, aparent nu-i mare lucru să faci puţină … teorie. Doar că teoria a devenit, în ultimii zeci de ani, ceva de speriat, atît în ştiinţele exacte, cît şi în umanioare. Mă gîndeam, printre altele, la „problema identitară“. În absenţa oricărei teorii, ştiu că există aşa ceva deoarece, orice aş face sau orice mi s-ar întîmpla, îmi dau seama că mie lucrurile mi se întîmplă puţin altfel decît altcuiva. Sau, în unele cazuri, cu totul altfel. Observînd comportamentul individual în diverse grupuri, ne dăm seama, empiric, că fiecare membru al grupului reacţionează, în faţa unor stimuli asemănători, în mod diferit. Pentru a nu fi tentat de un lung discurs filozofic, mă voi opri asupra unui exemplu concret. Cineva a observat că trei scriitori care au făcut cariere strălucite în culturi străine, Cioran, Paul Celan […]