Intimităţile unui clan alcoolic şi laş
- 09-04-2009
- Nr. 469
-
Lucia POPA
- Literatură
- 0 Comentarii
Anne Enright Reuniunea Traducerea din limba engleză de Magda Teodorescu Editura Polirom, colecţia „Biblioteca Polirom“, Iaşi, 2008, 304 p. Promite să se dezvolte ca roman, dar cartea Annei Enright, premiată în 2007 cu Man Booker Prize, evoluează într-o manieră şocant de intimistă, cu o acţiune cam dezlînată şi haotică, asemenea unui volum de memorii, unul în faţa căruia povestitoarea, Veronica Hegarty, nu ezită să-şi confeseze amintiri morbide, pe alocuri scandaloase, alteori terne şi apăsătoare. Că juriul prestigioasei distincţii literare a optat pentru o carte atît de cenuşie, uneori apăsătoare la lectură, cînd scriitoarea irlandeză avea concurenţi de talia unui Ian McEwan, asta se datorează în bună parte conciziei cu care autoarea îşi radiografiază personajele, oarecum în contrast cu unele pasaje de poezie pură. Ambele dispoziţii naratoriale par să fie conduse de umorile schimbătoare ale Veronicăi, protagonista şi, în acelaşi timp, cea din perspectiva căreia este spusă povestea. Cea mai mare parte a vieţii acesteia curge într-o rutină de casnică, în mijlocul unei familii mic-burgheze, rol ce nu i-a tocit sensibilitatea şi nici simţul acut al ridicolului. Erotism morbid Veronica pare calchiată după modelul eroinei cu o viaţă socială modestă, însă dotată cu o excitabilitate nervoasă uşor exagerată, […]