Întoarcerea de la Baden-Baden

Între seara zilei de vineri, 13 ianuarie, şi seara zilei de miercuri, 25 ianuarie, Traian Băsescu a „dispărut“. Iar după întoarcerea din propriul Baden-Baden (în timpul celei mai dificile perioade de pe parcursul manifestaţiilor din mai 1968 din Paris, de Gaulle a dispărut pentru cîteva zile, lăsînd tot greul pe prim-ministrul Georges Pompidou, fiind „găsit“ într-o unitate militară franceză staţionată în Germania, la Baden-Baden), Traian Băsescu a început să vorbească românilor de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat între timp. Cele cîteva referinţe la situaţia existentă, deloc convingătoare, au fost însoţite de aceleaşi stereotipuri privind combaterea crizei, a corupţiei, a unei clase politice retrograde şi a efectelor pozitive ale austerităţii. După trecerea momentului dificil reprezentat de ceremoniile de pe 24 ianuarie, pe fundalul bine ales al unui viscol năpraznic, atît de bine mediatizat, şi folosind decizia Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea unor articole din legea comasării alegerilor ca un argument al propriei obiectivităţi, Traian Băsescu a contraatacat fără vigoare. A fost mai degrabă un semnal către propriile trupe că şeful a revenit.   În logica acţiunii prezidenţiale, toate acestea ar fi fost suficiente pentru ca indignarea din ianuarie să se stingă. Şi aceasta a fost abordarea mişcărilor de protest şi de […]