Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Întoarcerea refulatului
- 16-01-2015
- Nr. 755
-
Anca BAICOIANU
- EVENIMENT
- 11 Comentarii
Ca să fie clar din capul locului, nu cred în justificarea asasinatului, sub nici o formă. Dar nu cred nici în măsuri duble, viziuni monolitice, amnezii generalizate şi solidarizări selective. Văzînd promptitudinea cu care oameni de pretutindeni şi-au exprimat regretul pentru victimele crimelor de miercuri, nu pot să nu mă gîndesc că, în timpul războiului civil din Nigeria, marile ziare nu puneau pe prima pagină titluri ca „Noi sîntem Igbo“. Cînd Sarajevo era bombardat, cetăţenii Europei, ai Canadei, ai Statelor Unite, ai Australiei nu aprindeau lumînări şi nu purtau pancarte cu „Noi sîntem bosniaci“. În timpul Primăverii Arabe, nu ştiu francezi care să-şi fi pus ca status pe Facebook „Eu sînt tunisian“, de pildă. Şi – co rectaţi-mă, dacă greşesc – nici cu alte ocazii, nu s-au adunat, cu miile, în Place de la Bastille, ca să se proclame armeni, evrei, afghani, tutsi sau orice altceva. Chiar şi acum, mulţi dintre cei care se declară Charlie ar avea rezerve să adauge „[…] şi Ahmed“, deşi poliţistul cu nume arab şi jurnaliştii cu nume francez au murit în acelaşi mod, în acelaşi timp şi de aceeaşi mînă. Perspectiva dominantă în comentariile româneşti este că lumea liberă s-a solidarizat în jurul […]
Aici sunt nevoită să vă contrazic: da, Europa este promotoarea ideii moderne de democraţie, dar nu deţine nici pe departe exclusivitatea asupra punerii în practică a ceea ce numim astăzi \”libertăţi civice\”. Şi mă tem că ignorarea acestui fapt este parte din problemele cu care ne confruntăm acum. Au existat momente şi teritorii în istoria Chinei, a Indiei, a lumii arabe, a Africii când aceste drepturi şi libertăţi au fost garantate de ceea ce am putea defini, din nou cu un termen contemporan, ca politici comunitare. Iar ele nu s-au născut din filozofiile contractului social, ci din simpla necesitate de a convieţui cu diferenţa. Nu suntem, prin urmare, singura cultură care s-a întemeiat pe libertate şi toleranţă: au mai făcut-o şi altele, în alte contexte, cu alte mijloace, folosind alte concepte. Numai că, din păcate, acest fel de istorie nu se studiază la şcoală, despre asemenea lucruri nu se scrie în presă. Ceea ce se popularizează, în schimb, este o concepţie despre cultură, orice cultură, ca bloc masiv, de o falsă soliditate şi o falsă coerenţă, scos din timp şi din jocul circumstanţelor – o concepţie ce ne aduce la fel de puţin ca \”relativismul cultural\”, care, în treacăt fie vorba, nu este acelaşi lucru cu a privi o cultură în istoricitatea ei.
Acestea fiind zise, aveţi, fără îndoială, libertatea de a vă (de)solidariza cu oricine doriţi şi atât cât credeţi de cuviinţă. În ce mă priveşte, singurul lucru pe care mi-l doresc este ca acest gest să se întâmple în cunoştinţă de cauză, ca să putem infirma măcar acum, la acest început de nou mileniu, ideea că Europa este foarte înclinată să predea, dar prea puţin interesată să înveţe.
Stimată D-na Baicoianu,
De regulă eu nu sânt Charlie pentru că nu e genul meu. Cei multi care ca mine, nu sint Charlie dar au simtit nevoia pentru citeva zile sa fie Charlie au vrut sa transmita un mesaj clar: aici, in tara noastra, aici in cultura noastra, aici in republica noastra, oamenii nu sint masacrati pentru niste caricaturi. Si chiar cind sint Charlie, eu nu sint asasinul lui -scurt si fara apel. Asasinii sint cei pentru care asa zisa apararea unui symbol mitic transcende orice valoare, inclusiv cea a vietii umane – scurt si fara apel. Nu accept relativisme culturale la modul: ei, depinde cum te uiti la asta, trebuie sa-i intelegi ca la ei asta e important…Eu ma uit la asta asa cum e de asteptat de la cineva care a crescut in cultura europeana si nu-mi cer scuze. Si un singur comentariu: e adevarat ca lista atrocitatilor legate de mostenirea culturala europeana e lunga dar… este singura cultura care a dezvoltat si mecanismele interne de autocorectare si conceptul de libertati civice care ne permite atit mie cit si autoarei sa se confrunte in paginile unei reviste fara riscul ca unul din noi sa-i reteze capul celuilalt.
și cum altfel,
cînd încercăm -unii dintre noi- să trecem granițe,atenți la bornele nuațelor, cînd, da, privim mai atent, mult prea atent și încordat/ți pentru a ne dumiri și a ”înțelege” spre neacceptare pre-judecăți,
cum aș putea să nu accept și chiar s-aștept dialogul LIBER?!?
iar, restul curge-duce-vine de la sine !”
@Petre GRIGORESCU
cer cuvenite scuze pentru (pre)lungirea de-aici a gîndului în vorbe
irezistibil este, însă, meșteșugitul fel de-a despica și-a împăca ideile-n cuvinte, cu o metodă [iar aici bănuiala mi se prelungește…] de a aduce povestea adevărului visat în cel trăit și cel simțit aievea;
și dac-acesta CONCEPTUL, atunci rămîne-va de-a pururi întregul A DE VĂR!
(Vă rog să mă credeți că nu obișnuiesc să fac ”chat” nici pe forum, nici pe blog/uri, dar des pi carea adusă de Domnia Voastră este superbă!)
Acceptabilul şi Ghilimelele
=1+7=8+1=9= fireşti diversităţi deformări diversiuni şi inegale inegalităţi
În contexte precizate şi înlănţuite, influenţele mediilor şi în special ale mass-mediilor şi intelectuale corect-politic-oase, pot deforma aprecierea adevăratelor nuanţe şi semnificaţii, chiar de la un moment la altul. De-aceea………..orice dialog LIBER, este bine venit.
Anumite expresii şi exprimări pot con-duce la interpretări diferite dar şi la posibilitatea de a formula o idee, de a trimte LA…., de a pomeni Despre, de a atenţiona tocmai înspre duplicităţile multiplelor baricade, bariere şi mai ale „pre-judecăţi” cenzuroide.
Nu-i deajuns „ca să vezi”, mai trebuie privit atent, ceva în profunzime, ceva mai departe.
Lămuririle pot fi benefice în măsura în care nu există prea multe „pre-judecăţi”,
restul curge-duce-vine de la sine !
(”)Adevărul(”) să fie Unic ?!?
Des în carte, povestea poveştii, spune, drege şi sfătuieşte, teoretizează şi explică.
Adevărul ? A DE VAR !
Cel pe care îl imaginăm frumos.
Cel pe care îl visăm
Cel pe care îl torturăm, îl ucidem, îl schimonosim, îl ascundem sub preş
Cel pe care şi cu care ne îmbătăm şi sîntem îmbătaţi, drogaţi, con-duşi, manipulaţi
Cel cu care torturăm, ucidem, schimonosim, distrugem, desfigurăm şi ascundem NEBUNIA Lumii
Cel cu care hrănim ILUZIA şi minciunile infinite, multicolore şi multilateral-dezvoltate
Acel Concept Sublim care lipseşte cu desăvîrşire.
Acel „concept sublim” al Vieţii Virtuale, al adevărului transformării „omului” în „bionic”,
A realităţii în ficţiune,
AAdevărului în A-DE-VAR ! Permanent şi continuu atît de lesne azi !
Never More !
*excelent* pe care am avut timp sa-l citesc. Fain scris.
Dar, care-s pansamentele de pus pe rana? Autoarea n-o shtie. N-o shtiu nici io, nici Plesu, nici Banciu, n-o shtitzi nici voi. N-o shtie *nime*…
Cele bune,
Nea Marin
@Autoarei
Da, articolul Dvs., ca si cele semnate B. Horasangian, T-B. Palade, R. Jorgensen si, separat, promitatorul eseu al lui B. Ghiu, sunt mai aproape de ceea ce cred eu ca ar fi un mod adecvat de a comenta ceea ce s-a intamplat.
@cui trebuie
Ca sa vezi: ‘depasind cu mult prea mult „acceptabilul”‘! Si eu care intelesesem ca de la 1789 am depasit ‘prejudecatile’…
așa am învățat de la Descartes;
și dacă ar fi – dar nu va fi!- iradiat-cenzurat care va fi acel
CONCEPT sublim ?
Dumneavoastră o spuneţi :
„Dacă eu sînt Charlie, tot eu sînt şi asasinul lui.”
Doamnă Anca Baicoianu, întîmplător sau nu , la fel a „sloganat” provocaor, provocînd recent şi-un fost cunoscut umorist francez, rău famat azi prin Franţa, datorită libertăţii sale de expresie, depăşind cu mult prea mult „acceptabilul” : „je suis Charlie Coulibaly”, şi imediat a fost acuzat de toate cele, fiind convocat autoritareşte la poliţie, ca să fie ………………tras la răspundere.
De ce lumea nu poate înţelege ipocrizia acestor timpuri moderne cu mult mai odioasă decît toate aceste atrocităţi vizibile şi primitive ???
De ce lume de azi nu poate pricepe caricatura îngrozitoare care a devenit ?
Există ADEVĂRURI care DOR ! deci trebuiesc iradiat-cenzurate şi întortocheat-manipulate.
Numai astfel, decadenţa acestor societăţi, poate deveni, mai nou, „UN CONCEPT” sublim !
în aceste zile care au zdruncinat – și nu am curajul și nici necuviința de a pune ghilimele- de fiecare dată cînd vedeam ori atingeam o pagină scrisă m-am gîndit la fenicieni și la egipteni și mi-am amintit cuvintele latinului Syrus, preferatul profesorului nostru de istorie : ”unde nu este libertatea poporului, lipsește și lbertatea cuvîntului” , cuvinte pe care acum le-aș inversa puțin și aș adăuga nevoia de RESPECT între semeni;
acum am înțeles și mai bine de ce cuvintele pe care eu le-aș fi scris (și -de fapt— le-am și lăsat pe undeva, mai puți vizibile), sunt acestea: nous sommes le vrai monde
sincer, nu știu ce cuvînt să aleg pentru acest text, stiimată Doamnă Baicoianu: excelent, curajul de a nuanța, mulțumesc pentru adevărul ocolit sau uitat.