Între legitimarea compromisului şi recuperarea autenticităţii

Tema compromisului artistului în perioada comunistă ocupă un spaţiu destul de restrîns în literatura de după prăbuşirea regimului în Europa de Est şi face mai frecvent obiectul dezbaterilor critice decît al confesiunilor sau chiar al ficţionalizărilor. Olga Grushin, scriitoare rusă stabilită în Statele Unite (unde a fost, începînd cu 1989, prima studentă originară din U.R.S.S.), abordează acest subiect în romanul său de debut, Viaţa din visele lui Suhanov, într-o tentativă de a imagina şi a elucida structura şi evoluţia unei conştiinţe artistice care abdică de la propriile dorinţe pentru a se plasa într-un plan al promiscuităţii de idei. Olga GRUSHIN, Viaţa din visele lui Suhanov, Traducere de Irina Bojin, Editura Leda, Bucureşti, 2007, 360 p.   Dacă raportul vis-amintire tinde să se structureze în literatură mai curînd în direcţia unei separaţii decît în cea a interacţiunii constante, Olga Grushin exploatează, în Viaţa din visele lui Suhanov, relaţia oniric-memorie evitînd înclinarea balanţei în favoarea unui element sau a celuilalt. Scriitoarea operează de fapt printr-o sinteză a celor două, o cvasiunificare al cărei rezultat e un tip de text unde, în traiectoria personajului, limita între rememorare brută şi fantezie este uneori indiscernabilă. Personajul principal, Anatoli Suhanov, cunoscut ca figură de succes a […]