Intre tunicile lui Stalin si Caprice des dieux

Victor Erofeev Stalin cel bun Editura Paralela 45, Pitesti, 2006, 400 p. Partea nasoala cu parintii e ca nu-i poti uri cu adevarat, oricit de mult te-ai stradui. Pina si dispretul ia in acest caz forme ambigue: lasitatea lor da adevarata masura a propriei noastre lasitati, nebunia lor ni se reflecta in priviri… Un lucru e cert dupa ce ai lasat romanul lui Erofeev din mina: in cazul de fata, domnul Freud poate sa se retraga discret. E mai putina analiza personala decit ar parea (faptele, ca sa fim in ton cu productiile Universal Pictures, sint reale) – tatal lui Erofeev chiar a fost translatorul lui Stalin, a fost atasat cultural al ambasadei sovietice de la Paris, Erofeev a fost, cum se zice, „copil de bani gata“… Problema pe care o pune scriitorul are de-a face mai mult cu relatia dintre tatuca Stalin si fiul sau, conglomeratul numit poporul rus. „…(S)criitorii rusi sint caraghiosi. Unii dintre ei rid printre lacrimi, altii rid pur si simplu. in aceasta tara caraghioasa ei au grija de moralitate. Dar sint si setosi de singe ca aztecii, predispusi sa jertfeasca oameni. Ei taie capetele femeilor si dusmanilor. Romanele sint impregnate de tematica parintilor si copiilor […]