Întruchipările diavolului în Biserică

„De n-ar fi fost Domnul cu noi cînd s-au ridicat oameni asupra noastră […] ar fi trecut peste noi ape învolburate.“ Ps. 124/123 (2-5)   Isus le recomandă explicit creştinilor să cultive „prudenţa şerpilor“, şi nu doar blîndeţea porumbeilor. Creştinul nu poate trăi, de aceea, cufundat într-o reverie senină ce anticipează euforic lumina veşnicei dimineţi. Este mai recomandabil ca el să rămînă în alertă, exercitîndu-şi discernămîntul nu doar asupra propriilor acţiuni, ci şi asupra creaturilor care îi pot influenţa viaţa şi alegerile – fie acestea vizibile sau invizibile.   Deşi arta de „a discerne spiritele“ nu este complet naturală, fiind susţinută de un har special, inteligenţa critică şi examinarea atentă a conştiinţei sînt mai apropiate de virtutea prudenţei decît obişnuinţa de a-ţi păstra cugetul odihnit în cîteva clişee pioase sau de a te lăsa purtat de valul unui „creştinism colectiv“ care ar fi, inevitabil, victorios. Nu toate lucrurile tind în egală măsură către bine şi este o iluzie să-ţi închipui că răul ar fi inevitabil transformat, la un moment dat, în bine, printr-o alchimie de neocolit a destinului, sau că Raiul ar fi pretutindeni, fără a mai fi nevoie de alegeri dificile. O asemenea concepţie este confortabilă, pentru că justifică […]