Ioan Es. Pop: „A început să-mi pese de viaţă“

Formula 1 – chat cu scriitori români: episodul II. Dialog coordonat de un cristian

  • Recomandă articolul
Al doilea episod al formulei noastre s-a consumat într-o joi. În redacţia Observatorului cultural, Ioan Es. Pop a poposit pentru trei ore de răspunsuri şi încă o oră de înregistrări video în proiectul „Literatura română scrie pe mine“. Atmosferă destinsă, fără bîrfe şi războaie personale.   Andy23: De la ce şi de la cine vine Es.? Ioan Es. Pop: Să nu distrugem singurul firicel de mister care desparte banalul Ioan de şi mai banalul Pop! Diana: Coincidenţă sau nu, iată, în anul în care Ioan Es. Pop a împlinit 50 de ani, revista Luceafărul, la care a fost corector şi secretar de redacţie, şi-a sărbătorit semicentenarul. Ce reprezintă experienţa Luceafărului şi cum se vede acest episod acum? Ioan Es. Pop: Daţi-mi voie să reproduc un scurt text pe care l-am publicat, chiar cu ocazia semicentenarului, în Luceafărul: Luceafărul şi lanterna În martie 1990, cu o ocazie de care nu îmi mai aduc aminte, Laurenţiu Ulici m-a invitat să devin corector la Luceafărul, revistă a cărei conducere o preluase imediat după Revoluţie. Am fost atît de tulburat şi de mîndru de această propunere, că nu mi-am revenit un an întreg. Cînd plecam acasă, la Vărai, şi le spuneam că sînt corector […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.