Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Ioan Petru Culianu, misticul raţional
Ioan Petru CULIANU - Gnozele dualiste ale Occidentului
- 24-05-2013
- Nr. 674
-
Raul POPESCU
- ISTORIA IDEILOR
- 2 Comentarii
În ziua de 21 mai 1991, Ioan Petru Culianu, profesor la Divinity School, apreciat istoric al religiilor, discipol – dar şi contestatar – al lui Mircea Eliade, este asasinat în incinta Universităţii din Chicago. Avea 41 de ani. Ioan Petru Culianu provine dintr-o distinsă familie de boieri ieşeni, care a dat un junimist, pe Neculai Culianu, de cinci ori rector al Universităţii din Iaşi în perioada 1880-1898. De asemenea, bunicul din partea mamei, Petru Bogdan, remarcabil fizician şi chimist, cu un doctorat la Universitatea Humboldt din Berlin, a fost rector al Universităţii din Iaşi în 1927. Cu o bursă de studii, I.P. Culianu pleacă din România, în 1972, în Italia, unde alege să rămînă şi după terminarea stagiului, locuind, timp de opt luni, în condiţii mizere, într-un lagăr de refugiaţi. În 1974 îl întîlneşte, la Paris, pe Mircea Eliade, care îl invită un an mai tîrziu, în calitate de cercetător, la Divinity School. Anul 1976 îl găseşte pe Culianu la Universitatea din Groningen, în Olanda. În 1978 se înscrie la Sorbona pentru obţinerea unui doctorat 3ème cycle en Sciences Religieuses. În urma tezei de doctorat, apar două cărţi: Psihanodia (1983) şi Experienţe ale extazului (1984). Tot în 1978 Culianu publică […]
Va multumesc! Intr-adevar, au trecut 22 de ani de la asasinat fara ca in acest rastimp sa apara un raspuns legat de moartea savantului roman. Probabil lucrurile vor ramane in acest stadiu pentru multa vreme de acum incolo. In ceea ce priveste relatia Eliade-Culianu, una destul de sinuoasa, este pertinenta, bineinteles, o tratare separata a viziunii lui Culianu, fara invocarea permanenta a lui Eliade. Pe de alta parte, pana la un punct, aceasta disociere este imposibila, din moment ce Culianu i-a dedicat o monografie lui Eliade, in care deja isi exprima obiectiile in privinta ideilor acestuia, numindu-l mistagog si reprosandu-i lipsa unei metode. Culianu, dimpotriva, a incercat sa evite erorile sesizate la Eliade. Dar formarea lui I.P. Culianu este legata si de alte nume, nu numai de cel al lui Eliade, iar evolutia lui din anii 80 trebuie tratata, dupa cum bine ati punctat, distinct, fara a mai face apel la Eliade.
Pe 21 s-au implinit 22 de ani de la tragica disparitie, si din pacate inca tot nu stim cine si de ce a facut-o… Felicitari pentru articol, dar as avea un comentariu: de fapt Culianu nu a fost propriu zis nici „discipol” – si nici „contestatar – al lui Mircea Eliade”, situatia are mult mai multe nuante. Oricum, este mai bine sa-l desprindem de personalitatea lui M. Eliade. Asa cum de altfel reiese si din comentariu, abordarea lui Culianu este complet diferita de a lui Eliade.