Ion Vasile Șerban (8 august 1942-30 septembrie 2005)

Cu doar un an mai „tînăr“ decît mine, pe Ion Vasile Șerban l-am cunoscut odată cu oprirea lui în Facultate, ca asistent stagiar (preparator) la disciplina Teoria literaturii (șeful de colectiv și șeful Catedrei fiind George Macovescu), care făcea casă bună cu Lite­ratura universală, catedră ai cărei membri se despărțiseră, cu un an în urmă, de mentorul lor, acad. Tudor Vianu, și cu Folclorul, păstorit de profesorul Mihai Pop. Erau, în catedra aceea eteroclită, cîteva nume de prestigiu ale Filologiei bucureștene de atunci – Zoe Du­mitrescu-Bușulenga, Vera Călin, Silvian Iosifescu, Savin Bratu, Romul Munteanu și mai tinerii Sorin Alexandrescu, Matei Că­linescu, Venera Antonescu, Margareta Iordan, Valeriu Filimon, Pavel Ruxăndoiu și alții, urmați de mai nou veniții Nicolae Rață, Mircea Martin, Nicolae Constantinescu, Cornel Mihai Ionescu (aceștia doi din urmă din promoția 1964; lor li se va adăuga, ceva mai încolo, la Teoria literaturii, Alexandru Tudorică), Mihai Pop jr., Ion Vasile Șerban (din promoția 1965, din care mai fuseseră reținuți în învățămîntul superior, la Facultatea de Limba și Lite­ratura Română, cum se numea atunci, Eugen Marinescu, Alexandru Melian). Noi, cei tineri, care aveam să rămînem „tineri asistenți“, cel mult lectori, pînă în 1990, abia dacă ne cunoșteam între noi, însă, cînd […]